L'Eglise Aristotelicienne Romaine The Roman and Aristotelic Church Index du Forum L'Eglise Aristotelicienne Romaine The Roman and Aristotelic Church
Forum RP de l'Eglise Aristotelicienne du jeu en ligne RR
Forum RP for the Aristotelic Church of the RK online game
 
Lien fonctionnel : Le DogmeLien fonctionnel : Le Droit Canon
 FAQFAQ   RechercherRechercher   Liste des MembresListe des Membres   Groupes d'utilisateursGroupes d'utilisateurs   S'enregistrerS'enregistrer 
 ProfilProfil   Se connecter pour vérifier ses messages privésSe connecter pour vérifier ses messages privés   ConnexionConnexion 

[RO-Dogma]Viata lui Hristos
Aller à la page 1, 2  Suivante
 
Poster un nouveau sujet   Répondre au sujet    L'Eglise Aristotelicienne Romaine The Roman and Aristotelic Church Index du Forum -> La Bibliothèque Romaine - The Roman Library - Die Römische Bibliothek - La Biblioteca Romana -> Le Dogme - The Dogma
Voir le sujet précédent :: Voir le sujet suivant  
Auteur Message
Jolieen



Inscrit le: 28 Mai 2018
Messages: 3052

MessagePosté le: Mar Juil 02, 2019 11:25 am    Sujet du message: [RO-Dogma]Viata lui Hristos Répondre en citant

Citation:


    Prolog

    de Samoht, Anno 87.

    Aici, fraţii mei, este moştenirea pe care v-o las vouă, pe aceste suluri de pergament.

    Eu, Samoht, un bătrân care spreă curând să fie rechemat de Preaînaltul spre a-L însoţi în Regatul Lui, am consemnat aici toate memoriile mele despre unul numit Iisus, dar chemat Hristos, care a marcat lumea prin amprenta sa de neşters.

    Ştiţi, dragi copii, acest om subţire, frumos şi mare care a traversat deşerturi, cu băţul în mână, radiind fericire divină. A transmis mesajele lui Aristotel tuturor oamenilor spre ai salva de la fărădelegile lor. A fost mult aşteptatul Mesia, mult speratul nostru ghid.

    Ştiţi, voi care deja aţi auzit atâtea mărturii despre viaţa lui, uneori divergente, de multe ori misterioase, dar toate de-acord cu destinul excepţional al acestui om locuit de Dumnezeu.

    Acum, puterea mă părăseşte, prieteni, şi simt că nu voi petrece iarn. Deci, am decis să vă povestesc istoria lui atât cât voi mai trăi, cu mult timp înainte. Am lucrat ca un sclav, prin noapte, la strălucirea lumânării. Am săpat adânc în amintirile mele pentru a face sigur că tot ceea ce este scris aici este adevărat şi corect, şi am scos ceea ce de fiecare dată deforma, amplifica şi înfrumuseţea.

    Şi încă, după aceste precauţii, viaţa lui mi se pare ca un miraj, un vis orbitor, un mister al unei frumuseţi incitante şi a unei drame melancolice. Din păcate, astăzi, aplecându-mă când stau drept, mă împodobesc cu băţul meu, când am terminat pe picioarele mele fragile să admir această frumuseţe a creaţiei, nu pot să mă împiedic de la un hohot de plâns; lumina acestei zile apare încă impresionant cu amprenta trupului şi sufletului lui Hristos.

    Deasemenea, natura mărturiseşte despre puterea şi bunătatea Preaînaltului. În ceeea ce priveşte viaţa, este în sine o dovadă a acestei prea derutante transcedenţă.

    Lacrimile mele de bucurie sunt destinate lui Dumnezeu, drept mulţumire pentru că ne-a creat şi pentru enormul cadou pe care el ni l-a trimis prin Mesia spre a ne arăta calea. Pot, deasemenea, fraţilor, să plâng acum de fericire citind aceste linii, ca dovadă că nu am eşuat misiunea pe care Hristos însuşi mi-a încredinţat-o cu decenii în urmă.

    Astfel, la trei secole după ce Aristotel a arătat cuvântul divin, cei care aveau credinţă în veşnicie erau încă în confruntare cu atotputernicia cultelor păgâne care sacrificau multiplilor zei falşi, unii dintre ai adaptând uneori lecţiile lui Aristotel pentru buna redirecţionare a adevărului lor. Dar adevărata credinţă nu a lipsit din inimele bărbaţilor şi a femeilor în acest timp, iar ei se confruntau zilnic cu convingerile eronate ale păcătoşilor. Toate adevărurile aşteptau până profeţia lui Aristotel era făcută şi Hristos era în măsură să confirme mesajul Veşniciei.



_________________

Cardinal-Deacon of the British Isles -Bishop In Partibus of Lamia - Prefect to the Villa of St.Loyat - Expert to the pontificial collages of Heraldry - Assessor to the Developing Churches
Revenir en haut de page
Voir le profil de l'utilisateur Envoyer un message privé
Jolieen



Inscrit le: 28 Mai 2018
Messages: 3052

MessagePosté le: Mar Juil 02, 2019 11:26 am    Sujet du message: Répondre en citant

Citation:


    Capitolul I

    Atunci când l-am cunoscut pe Hristos, acestuia îi plăcea să ne vorbească ore întregi. Ne hrăneam sufletele cu vorbele sale. Era una din discuţiile când Hristos ne povestea despre copilăria sa. Astfel, vi-o povestesc, dragii mei, pentru că această parte din viaţa sa fu la fel de frumoasă ca cea petrecută alături de el.

    Maria trăia cu Iosif. Erau săraci, dar duceau o viaţă călăuzită de virtute, mulţumind lui Dumnezeu pentru lucrurile dăruite. Dovedeau unul celuilalt o iubire sinceră, erau fericiţi. Dar, într-o zi, Maria a avut un vis : un cavaler venea de departe pentru a se întâlni cu ea. Sosit în faţa casei, coborî. Era un om cu o alură impresionantă ; veni aproape de Maria şi îi spuse :

    “ Să nu-ţi fie teamă. Dumnezeu te iubeşte şi te-a ales. Astfel, vei da naştere unui copil, care se va numi Iisus. Va fi un ghid. Va duce cuvântul Domnului peste tot unde va merge şi va salva lumea de la păcat prin învăţămintele lui Aristotel.”

    Cavalerul plecă apoi. Maria se trezi şi îl văzu pe Iosif cum o privea cu pasiune.

    Visul se concretizase, iar Maria dădu naştere unui copil. Cei doi părinţi au respectat profeţia lui Aristotel şi l-au numit Iisus.

    Copilul s-a născut la Bethleem, în Iudeia. Din cauza numărului mare de locuitori din oraş, cuplul a găsit adăpost într-un staul. Atunci când copilul s-a născut, tuturor li s-a părut că acesta fu atins de graţia divină. Toţi oamenii din orăşel s-au mobilizat ca noului născut să nu-i lipsească nimic. Unii au adus scutece, alţii au ajutat la renovarea staulului, alţii au adus haine noi şi hrană celor doi părinţi.

    Maria era nespus de fericită. Mulţumea lui Dumnezeu în fiecare zi pentru acest copil.

    În aceste circumstanţe s-a născut Iisus, departe de violenţă... până când...



_________________

Cardinal-Deacon of the British Isles -Bishop In Partibus of Lamia - Prefect to the Villa of St.Loyat - Expert to the pontificial collages of Heraldry - Assessor to the Developing Churches
Revenir en haut de page
Voir le profil de l'utilisateur Envoyer un message privé
Jolieen



Inscrit le: 28 Mai 2018
Messages: 3052

MessagePosté le: Mar Juil 02, 2019 11:29 am    Sujet du message: Répondre en citant

Citation:


    Capitolul II

    Maria era prea fericită pentru faptul că devenise mama celui care avea să fie numit Mesia. Într-o zi, când se duse după apă la fântână, se întâlni cu o curtezană a regelui Iudeei, Elitobias.

    Elitobias, o servitoare ce dădea dovadă de zel, trăia în lux, se hrănea cu carne, cu peşte, cu lapte…Avea obiceiul să-şi bate joc de Maria : “Eu, spunea ea, sunt sluga iubitului rege Mistral IV.”

    Atunci, Maria făcu o greşeală, şi îi răspunse :

    “Iar eu, sunt mama Mesiei, a lui Iisus, care va duce mesajul lui Aristotel şi care va detrona toţi profeţii falşi. Mistral IV va domni pentru puţin timp, fiul meu îl va depăşi, iar numele său va rămâne în memoria tuturor pentru mai mult timp decât regele vostru.”

    Atunci, Elitobias, care credea în vise şi în semnele destinului, se cutremură. Se întoarse la palat pentru a-l preveni pe rege.

    Mistral IV era ca o stană de piatră. Era văduv, neconsolat, cu o privire tristă. Un prinţ care a învins medeele datorită sistemului său. Dar gloria sa era pe sfârşite, devenise un rege tăcut şi indiferent la necazurile poporului său. Gelos pe puterea sa, pretindea că îşi conduce supuşii, dar soţia sa era cea care guverna regatul. El nu ieşea din palat decât pentru a dejuca un complot sau o revoluţie.

    Atunci o auzi pe Elitobias, pentru care avea o afinitate, cum povestea ce a auzit. Fu surprins. Întrebă : “Cine este acest ţărănoi care se pretinde a fi Iisus şi care va salva poporul său ? Unde l-aş putea găsi ? În e loc ?”

    Elitobias urmărea discursul regelui, sperând că merită graţile acestuia.

    “După spusele Mariei, Iisus este Mesia, conducătorul, oglinda divinităţii. Este anunţat de Aristotel, iar după profeţia sa, va aduce oamenilor cuvântul frumos şi va confirma preceptele aristoteliene. Influenţa lui va fi mare, iar discipolii săi numeroşi, care vor vedea în el un Aristotel. Îl puteţi găsi la Bethleem.

    După aceste cuvinte, Mistral simţi cum vechile superstiţii reapar, amintirea credinţei pe care a scos-o din inima sa. Îi era teamă că va pierde tronul şi luă în serios această ameninţare. Chemă gărzile şi le spuse :

    “Gărzi, un om tocmai s-a născut. Acesta ar putea complota împotriva mea. Trebuie împiedicat. Se găseşte la Bethleem. Găsiţi-l şi omorâţi-l. Utilizaţi acelaşi sistem ca şi mine !”

    Garda plecă spre Betleem.

    Dar în acea seară, Maria avu din nou un vis. Îl revăzu pe cavalerul care a anunţat naşterea lui Hristos. Acesta îi spuse :

    “Luaţi-l pe Iisus cu voi şi plecaţi. Mergeţi spre nord, spre insula Ciprului şi rămâneţi acolo până vă spun eu. Mistral vrea să omoare copilul.”

    Atunci, părinţii se treziră, luară bucăţile de pâine rămase şi plecară. Au ajuns în Cipru unde au rămas o vreme.

    Mistral IV, a auzit de la gărzile sale că părinţii au fugit şi le spuse : “Gărzi, acest Iosif şi această Maria sunt şireţi. Sunt vinovaţi de trădare refuzând să se supună unui edict regal. Să fie omorâti ! În ceea ce-l priveşte pe copil..nu trebuie să scape. Mergeţi şi omorâţi toţi copiii în vârstă de doi ani. “

    Atunci, armata lui Mistral se puse în marş şi străbătu toată ţara. Au verificat fiecare oraş, lăsând mesaje în care cereau oamenilor să prezinte autorităţilor toţi copiii mai mici de doi ani, pentru a face un recensământ.

    Oamenii, nevinovaţi, aduceau copiii autorităţilor fără a-şi da seama de drama ce va urma.
    Se auzeau plânsete, ţipete, se vedea sânge. Gărzile erau ticăloase şi necruţătoare. Sugrumau copiii în faţa părinţilor lor.

    Iar regele, de pe tronul său, privea masacrul în linişte. După această criză, regele tăcu. După câţiva ani, regele începu să slăbească, nu avea vlagă şi până la urmă muri.

    În Cipru, părinţii au aflat de moartea lui Mistral şi se gândeau că viaţa lui Jeshua nu mai era în pericol. Atunci, Iosif şi Maria au decis să se întoarcă în Iudeea. Totuşi, au decis să schimbe numele lui Jeshua în Hristos. Au plecat spre sud, trecând prin Tarotshe. Au ajuns în oraşul Nazaret pentru ca profeţia lui Aristotel să se îndeplinească.



_________________

Cardinal-Deacon of the British Isles -Bishop In Partibus of Lamia - Prefect to the Villa of St.Loyat - Expert to the pontificial collages of Heraldry - Assessor to the Developing Churches
Revenir en haut de page
Voir le profil de l'utilisateur Envoyer un message privé
Jolieen



Inscrit le: 28 Mai 2018
Messages: 3052

MessagePosté le: Mar Juil 02, 2019 11:29 am    Sujet du message: Répondre en citant

Citation:


    Capitolul III


    Hristos a trecut astfel prin copilăria lui în oraşul Nazaret unde a fost crescut de tatăl său, Iosif (un tâmplar) şi mama lui, Maria.

    Hristos a fost un copil exemplar şi plin de iubire, era plăcut de toţi cei din vecinătate. Deasemenea, o femeie, depâşind toate celelalte binevoinţe, oferă cuplului o mică grădină. Astfel, cât timp Iosif mergea să taie copaci în pădurea vecină, Maria cultiva legume. Această mâncare sănătoasă părea să facă minuni pe Hristos, care, pe tot parcursul copilăriei sale, arăta o carismă extraordinară pentru un copil tânăr. Cuvintele lui erau aur şi, când vorbea, toţi îl ascultau cu atenţie, fără să-l întrerupă.

    Iar Maria, care continua să recolteze legume, îşi putea permite în curând cumpărarea unei mici pajişti unde câteva oi să pască liniştite.

    Lui Hristos îi plăcea să se ocupe de aceste animale calme. Când alţii îl întrebau de ce, afirmândă ca este dureroasă munca pe care o depune, Hritos a răspuns: "Jah ne-a dat muncă pentru fiecare zi în care purtăm titlul de Copii ai lui Dumnezeu. El ne-a garantat un grad de-asupra animalelor şi să fim beneficiarii unui cadou al limbii, pentru că noi suntem singurii capabili să-l iubit pe El cum ne iubeşte El pe noi. Imi plac aceşti berbeci şi aceşti miei, nesperând că ei se vor întoarce spre mine, ci pentru că ei sunt ca noi, de la Preaînaltul."

    Hristos uneori îşi ajuta tatăl să transporte lemnul de-acasă spre piaţă, şi acolo îl privea pe Iosif lucrând lemnul şi vânzându-l în acea formă. Într-o zi, Hristos a spus: "Acest lemn pe care tu o geluieşti şi pe care o tai dându-i formă este ca o imagine a lumii. Ca acest lemn, lumea devine la fel cum o facem, aşa că trebuie s-o lucrăm cu dragoste şi atenţie. Oamenii sunt formele, iar eu ar trebui să fac aceste forme creasta Bisericii mele."

    Maria prepara hrana prin amestecarea pâinii vechi cu porumb şi lapte, totul fiert într-un vas de lut. Hristos i-a spus: "Această veselă în care prepari, această hrană pe care o amesteci împreună este o imagine a oamenilor. Pentru că noi trebuie să ne amestecăm împreună pentr a forma şi forma acest parfum al fericirii."

    În schimb, Iosif şi Maria l-au învăţat pe copilul lor principalele virtuţi. Hristos a arătate în acest câmp o extraordinară receptivitate. El nu numai că a înteles aceste percepte: el le-a trăit pe deplin. El a suflat virtute, iar toţi locuitorii satului au fost inspiraţi de exemplul lui.

    Lui Hristos îi plăcea să se plimbe în periferii şi deşerturi, să piardă timpul în mijlocul naturii, să admire frumuseţea creaţiei. El a călcat iarba înaltă şi a stat în praful dunelor. El s-a plimbat pe cărări, s-a căţărat pe munţi şi a contemplat lumea, admirând armonia aceste şi montarea elementelor acesteia. Poate chiar i el credea în cauzele principale ale acestei întregi frumuseţi?

    Astfel a petrecut copilăria, şi a crescut, înconjurat de oamenii pe care îi iubea.



_________________

Cardinal-Deacon of the British Isles -Bishop In Partibus of Lamia - Prefect to the Villa of St.Loyat - Expert to the pontificial collages of Heraldry - Assessor to the Developing Churches
Revenir en haut de page
Voir le profil de l'utilisateur Envoyer un message privé
Jolieen



Inscrit le: 28 Mai 2018
Messages: 3052

MessagePosté le: Mar Juil 02, 2019 11:32 am    Sujet du message: Répondre en citant

Citation:


    Capitolul IV

    Ajuns la vârsta maturităţii, Hristos a decis să plece în lume pentru a-şi ajuta aproapele. A plecat cu idei fixe asupra preceptelor lui Aristotel şi a mesajului lui Dumnezeu.

    Luându-şi la revedere de la părinţi, a plecat să cutreiere Iudeea. Mergea pe drumuri, urca pe munţi, cobora în văi, traversa râuri.

    În timpul călătoriei, a întâlnit multe personae, îmbrăcate cu zdrenţe, care căutau în meditaţie un mod de a ajunge la un adevăr mai sigur. Hristos a ascultat multe persoane de acest fel.

    Dar a mai văzut nebuni…Mulţi dintre aceştia, refuzau să trăiască într-o societate.

    Atunci, a încercat să se apropie de ei ; le-a vorbit şi le-a explicat filozofia lui Aristotel şi învăţăturile lui Dumnezeu.

    “Aristotel ne-a învăţat că omul trebuie să participe la viaţa oraşului. Prietenii mei, priviţi-vă, sunteţi fericiţi ? Prietenii mei, să ştiţi că omul este născut pentru a trăi alături de semenii săi.”

    După acestea, Hristos continuă :

    “Nu uitaţi că fiecare om are o individualitate, fiecare om are propriul raport cu Dumnezeu şi cu natura. Pentru a nu uita şi pentru a găsi în sine resursele necesare reflexiei, lui Dumnezeu îi place să retrageţi din când în când, în afara oraşului, pentru a vă regăsi în voi înşivă, în rugăciune şi linişte.

    Retragerile sunt un mod de a vă depărta de oraş, pentru a contempla mai bine.

    Puterea sa de convingere era aşa de mare încât cei care se întâlneau cu el, erau convinşi. După ce vorbeau cu Hristos, se întorceau în oraş, oferind şi celor de acolo din bucuria lor.

    “Hristos, salvatorul nostru, a sosit, aşa cum a prezis Aristotel.”

    Dar Hristos simţea nevoia ca să se retragă. Se izolă de lume plecând în deşert. Retragerea sa a durat 40 de zile.



_________________

Cardinal-Deacon of the British Isles -Bishop In Partibus of Lamia - Prefect to the Villa of St.Loyat - Expert to the pontificial collages of Heraldry - Assessor to the Developing Churches
Revenir en haut de page
Voir le profil de l'utilisateur Envoyer un message privé
Jolieen



Inscrit le: 28 Mai 2018
Messages: 3052

MessagePosté le: Mar Juil 02, 2019 11:33 am    Sujet du message: Répondre en citant

Citation:
Capitolul V

Iisus a fost în deşert zile întregi, bându-şi apa şi mâncând lăcuste din nisip, când, obosit, dorinţa de a se întinde şi a se muta nu s-a depărtat complet de el. Se părea că o forţă misterioasă i-a zis:

"Opreşte-te, Hristoase, linea lui Iosif, căci eşti obosit. Dacă-ţi doreşti asta, te poţi întoarse la casa ta fără nici o epuizare după asta."

Acesta era creatura fără nume, care a trăit în întuneric milenii întregi. Ea nu vroia ca, prin Hristos, cuvintul iubirii lui Dumnezeu să fie împrăştiat. A decis să-l corupă pe Hristos în scopul de a-l abate de la misiunea sa neprihănită. Dacă rădăcinile unui copac se înegreau, atunci copacul nu ar mai fi avut fructe.

Hristos i-a răspuns, fără furie: "Pleacă de lângă mine, tu care vrei să mă pierd în lene. Voi vontinua pentru că lumea aparţine celor ce se ridică devreme!"

Şi tentaţia de a se odihni a dispărut în acel moment.

Apoi, Iisus a postit câteva zile şi a devenit din ce în ce mai flămâd. Burta lui simţea durerea şi dorea să deschisă ultimele provizii rămase în sacul lui de piei de oaie. Creatura fără nume, înzestrată cu o carismă excepţională, i-a spus:

"Deschide-ţi sacul, Hristoase, linea lui Iosif, căci eşti înfometat. Astfel, mânâncă această carne şi aceasta pâine care te aşteaptă... vei fi mereu în stare să mănânci mai târziu lăcuste. Gândeşte-te la foamea de acum."

Hristos a răspuns din nou, fără furie: "Pleacă, tu care vrei să mă pierd în lăcomie. Nu aş deschide acest sac pentru că lumea aparţine celora care îndură foamea."

Apoi, Hristos era într-o frumoasă privelişte a deşertului şi era obosit, înfometat, iar corpul îl durea. Brusc, prin stabilirea orizontului în faţa lui, avea impresia că vede o oază. Era un lac mic înconjurat de arbuşti verzi. Oaza era încă departe, dar nişte strigăte de bucurie se auzeau de acolo. Hristos a recunoscut siluetele unor femei fără haine îmbăinduse în apă. Vocea dulce a creturii fără nume îi zise:

"De ce eziţi, Hristoase, linia lui Iosif, să te alături lor? Nu le-ai auzit? Aceste femei frumoase care te cheamă? Sunt aici pentru tine! Şi e atât de frumos, Doamne!"

Hristos a răspuns, fără furie: "Pleacă, spirit al viciului, care doreşti să mă înec în pofte. Nu m-aş putea distrage din calea mea, căci, la fel de adevărat precum spui, această oază şi aceste femei vor dispărea din ochii mei."

Şi într-adevăr, curând, imaginea oazei a dispărut, lăsându-l pe Hristos să vadă doar deşertul întins în orizont.

Apoi, Iisus a continuat să meargă, fără să se uite în urmă, iar brust a văzut în faţă imaginea unui oraş mare. Oraşul era splendit, zidurile şi turnurile nu ascundeau bogăţia acestuia. Casele, decorate cu aur şi pietre preţioase, păreau să strălucească cu mii de flăcări. O cupolă creştea peste oraş, de-asupra tuturor. Era palatul primarului. Vocea moale a creaturii fără nume l-a chemat pe Hristos:

"Vezi acest oraş frumos? Gândeşte-te la bogăţiile lui! Cu talentele pe care le ai, poţi deveni primarul acestuia dacă vrei. Pentru că, într-adevăr, ai post capabil să posteşti toate aceste zile şi ai rezistat oboselii şi poftei; forţa ta de caracter poate să te ia lângă Preaînaltul!"

Apoi, Hristos i-a răspuns, fără să se înfurie: "Pleacă, spirit rău care vrea să mă pierd în mândrie, dorinţă şi zgârcenie. Pot rezista deasemenea acestor păcate acolo, căci este mic care-şi scapă impulsurile."

Creatura fără nume a strigat: "Dumnezeu ne-a făcut copii Lui pentru că suntem cele mai puternice creaturi. Printre noi, sunt preferatul Lui, pentru că sunt cel mai puternic dintre noi toţi. Eu singur am înţeles că cei puternici îi domină mereu pe cei slabi, la fel cum bărbaţii domină vacile, porcii şi oile. Dumnezeu ne-a dat creaţia Lui să experimentăm miile de plăceri ale corpului şi ale spiritului cum merităm. Cum este posibil să fie ceva mai bine decât să plătim omagiul apreciind plăcerile creaţii Lui?"

Dar Hristos i-a replicat: "Pleacă, ispită! Prezenţa ta prin creaţie este o insult pentru Dumnezeu. Ştii că nu eşti preferatul Lui. El te-a aruncat în întuneric, căci tu erai împotriva luminii Lui. Te-a părăsit ca existenţa ta să fie doar pentru a testa credinţa copiilor Lui."

Şi a adăugat: "Dumnezeu ne-a făcut copiii Lui fiindcă suntem singurii care înţeleg că, aşa cum El ne iubeşte, El doreşte iubirea noastră în schimbă. El nu-ţi dă status, creatură ruşinoastă, pentru că n-ai suflet, pentru că inima ta este neagră ca o groapă. Desigur, lumea, creată de Dumnezeu, oferă mii de plăceri şi mai mult. Desigur, noi îi plătim omagiul ştiind să-l apreciem cu valoare lui reală. Dar aceste plăceri tebuie să fie gustate, nu devorate. Doar virtutea, cum ne-a învăţat Aristotel, profetul, ne permite să apreciem aceste plăceri lumeşti fără să cădem în viciu şi păcat."

Într-un final, a concluzionat: "Acesta este pentru că păcatul este negarea perfecţiunii divine. Abandonarea totală a multor plăceri este acompaniată de returnarea iubitii lui Dumnezeu, în timp ce gustul plăcerii creaţiei divine poate fi gata doar iubindu-ne creatorul. Acum, pleacă de lângă mine!"

Imediat, creatura fără nume, care s-a târât de lângă el, a dispărut, părăsindu-l pe Iisus la margine deşertului. El a trecut prin ţara tentaţiilor în 40 de zile.

_________________

Cardinal-Deacon of the British Isles -Bishop In Partibus of Lamia - Prefect to the Villa of St.Loyat - Expert to the pontificial collages of Heraldry - Assessor to the Developing Churches
Revenir en haut de page
Voir le profil de l'utilisateur Envoyer un message privé
Jolieen



Inscrit le: 28 Mai 2018
Messages: 3052

MessagePosté le: Mar Juil 02, 2019 11:35 am    Sujet du message: Répondre en citant

~will be added~
_________________

Cardinal-Deacon of the British Isles -Bishop In Partibus of Lamia - Prefect to the Villa of St.Loyat - Expert to the pontificial collages of Heraldry - Assessor to the Developing Churches
Revenir en haut de page
Voir le profil de l'utilisateur Envoyer un message privé
Jolieen



Inscrit le: 28 Mai 2018
Messages: 3052

MessagePosté le: Mar Juil 02, 2019 11:37 am    Sujet du message: Répondre en citant

Citation:
Capitolul VII

Ah, mi-aş aminti mereu această zi, prietenul meu. După ce am părăsit Basilica, ne-am găsit faţă-n faţă cu un grup de privitori care au strigat brusc unul împotriva altuia. Am încercat să-l limităm pe Hristos, dar nu a ascultat de noi şi s-a apropiat de grupul de certăreţi.

El a înţeles imediat cauza conflictului înaintea lui; o oaie a fost pierdută, terorizată prin strigăte care veneau din toate părţile. La stânga lui erau adepţi ai unor religii păgâne, preotul lor în frunte, ţinând în mână un cuţit lung. În altă parte se aflau unii care erau dezamăgiţi de păgânism şi care, ceva mai puţin deviaţi de la preceptele lui Aristotel decât primii, se aduneau să anunte sacrificiul barbar pe care îl preparau în onoarea zeilor falşi. Fiecare tabără a urlat cu vehemenţă împotriva celuilalt.

Atunci, Hristos a strigat, calm, spre animalul terorizat, care a avansat cu supunere faţă de el. Hristos l-a preţuit, atunci i-a spus să plece în calea sa. Oaie a plecat atunci. Dar preotul păgân era umplut cu furie împotriva lui Hritos şi avansa spre el, iar cuţitele s-au ridicat în aer. La acel moment din timp ne-am întrepuns între ele, Titus, Paul şi eu, ne-am alăturat în curând către alţi dezamăgiţi care erau adunaţi în dreapta. Dar Hristos avansa şi se confrunta cu preotul singur. Aceasta îl privi aspru în ochii lui Mesia, blanşat, şi a plecat fără nici un cuvânt, cu mulţimea de păgâni în urma acestuia şi cu un aer de jenă.

Atunci noi doisprezece care vroiam să-l apărăm pe Hristos, stupefiaţi de ceea ce tocmai a avut loc, ne-am întors spre acest om mare şi misterios. Unul dintre noi, un bărbat de care nu ştiam încă, dar pe nume Thanos, i-a spus: "Dar cine eşti tu, tu care calmezi mielul şi a cărui blândeţe transformă deoparte inima unui păgân infam?"

Atunci Hristos i-a răspuns: "Numele meu este Hristos, din linia lui Iosif şi Maria. Aceştia ţi-au spus despre mine că sunt Mesia pentru că îl iubesc pe Dumnezeu şi pe semenii mei."

Iar noi am exclamat: "În adevăr, nimeni dintre noi nu se îndoieşte de acest fapt. Mulţumirile noastre să fie către Preaînaltul pentru că te-a trimis printre noi ca al Lui cuvânt să ne ilumineze vieţile şi ca profeţia lui Aristotel să se realizeze."

Şi Hristos a răspuns într-un final: "În adevăr, este destul de trist că atâţi copii ai lui Dumnezeu sunt datorinici de la iubirea Lui. Este necesar să-i ghidăm ca erorile lor să fie rectificate. Mă urmaţi spre a vă face apostoli ai cuvântului lui Dumnezeu?"

M-am uitat la cei nouă care nu ştiau de Hristos, care păreau ca un grup împărţit între bucurie şi suferinţă. Iar ei l-au întrebat pe Mesia ce era necesar pentru a-l însoţi.

_________________

Cardinal-Deacon of the British Isles -Bishop In Partibus of Lamia - Prefect to the Villa of St.Loyat - Expert to the pontificial collages of Heraldry - Assessor to the Developing Churches
Revenir en haut de page
Voir le profil de l'utilisateur Envoyer un message privé
Jolieen



Inscrit le: 28 Mai 2018
Messages: 3052

MessagePosté le: Mar Juil 02, 2019 11:40 am    Sujet du message: Répondre en citant

Citation:
Capitolul VIII

Ah, copiii mei, Hristos ne-a iluminat atunci! Cuvintele lui rămân gravate în memoria mea.

"Prieteni," ne-a spus, "nu faceţi greşeala! Cei care nu trăiesc în prietenia învăţată nouă prin Aristotel vor arde în miile de flăcări ale Gheenei. Cei care cedează experienţei tentanţiei păcatului, cei care nu cunosc virtutea, aceea vor termina suferind în singurătatea Iadului. Cei care cedează vocii dulci a păcatului, care sunt seduşi de vorbele acestuia, aceea vor trăi în întuneric. Cei care, în final, refuză iubirea lui Dumnezeu şi a semenilor săi, care se refugează în egoismul propriu, aceea vor termina în ruina infernală. Deasemenea, păziţi-vă, fraţi şi surori, fi-ţi atenţi şi vigilenţi! Căci nimeni nu ştie ziua când profeţiile se vor împlini. Nimeni nu ştie ziua şi ora sfârşitului timpurilor."

Am ascultat atenţia ceea ce spune, induind că acea zi a fost decisivă viitoarelor noastre vieţi. Iar alţi noi au rămas încă cu gurile căscate în faţa acestui mare adevăr precis, în faţa acestui mare om.

Hristos a început iarăşi: "Vreţi să mă însoţiţi? În acest caz, aveţi multă iubire în inimile voastre şi urmaţi-mă, dând un pic de timp şi un pic de bine ca fiind capabili. În altă mână, dacă alegeţi să vă dedicaţi ghidării altora pe calea Bisericii, este necesar să acordaţi prioritate Domnului. Atunci luaţi distanţă de la produsele voastre, de la muncă, de la unelte, spuneţi la revedere familiilor voastre... Preferaţi simplitatea şi intrucţiunea la ornamentele unei persoane bogate şi frumos rafinate. Pentru că sarcina noastră ne va cere sacrificiul binelui personal spre binele colectiv, în schimb, vă prindeţi de sfinţenie lângă copiii Domnului."

Apoi a spus mai departe: "Dacă familia nu vă înţelege, rugaţi-vă pentru ei, căci ei nu sunt sensibili mesajului lui Dumnezeu. Daca unul te angajează şi începe o luptă, nu fi supărat pe el, roagă-te lui, căci el nu este sensibil mesajului lui Dumnezeu. Dacă prietenii tăi te restrâng, atunci implică-i cu tine, să descopere deasemenea mesajul Domnului.

Drumul va fi lung şi greu, mod dur, orizontul la distanţă, pantă puternică, dar soarele va răsări să vă ghideze paşii. Vom avea probleme, argumente, furie, pasiune, ezitări, dar iubirea şi prietenia ne vor ghida, iar Dumnezeu Însuşi ne va suporta.

Dacă vrei să trăieşti singur, să mergi oriunde vrei, să mănânci şi să raţionezi oricum brei, atunci nimic nu te va opri. Mergi în calea ta şi ia-ţi refugiu în propria iubire. Dar dacă cineva de loveşte, iar tu vei cădea, atunci nimeni nu va fi acolo să te asiste.

Daca vrei să trăieşti în grup, în iubirea prietenilor tăi şi a multitudinii, dacă vrei să împarţi pâinea cu prietenii tăi, să mergi cu fraţii tăi, atunci vin-o şi urmează-mă. In acest caz, dacă vei cădea, un frate se va opri şi te va ajuta."

Iar noi, prietenii lui, am ascultat şi aprobat tot ceea ce a spus Hristos. Noi eram de acum doisprezece să-l urmăm. Cele şase femei se numeau Calandra, Adonia, Elena, Kyrena, Ofelia şi Uriana. Cei şase bărbaţi se numeau Daju, Thanos, Paul, Nikolae, Titus şi Samoht, robul tău.

_________________

Cardinal-Deacon of the British Isles -Bishop In Partibus of Lamia - Prefect to the Villa of St.Loyat - Expert to the pontificial collages of Heraldry - Assessor to the Developing Churches
Revenir en haut de page
Voir le profil de l'utilisateur Envoyer un message privé
Jolieen



Inscrit le: 28 Mai 2018
Messages: 3052

MessagePosté le: Mar Juil 02, 2019 11:42 am    Sujet du message: Répondre en citant

Citation:
Capitolul XI

Şi a fost într-o aşa manieră, mergând din oraş în oraş, ca Hristos să răspândească veşti bune mulţimilor ce se adunau. De fiecare dată, oamenii erau loviţi de acurateţea şi puterea cuvintelor lor, aşa că faima lui Hristos Galileanul s-a răspandit în cele mai îndepărtate părţi ale Pământului, iar mulţimile veneau în număr crescut în locurile unde Hristos predica.

Spunea de multe ori: "Iubiţi pe Dumnezeu cum vă iubeşte El pe voi şi trăiţi în toată prietenia cu alţii, cum ne-a învăţat Aristotel," sau "Credeţi în iubire pe care Dumnezeu o poartă pentru voi, şi iubiţi-l pe Dumnezeu la rândul vostru."

Şi ar spune deasemenea: "Solidaritatea nu are graniţe! Amintiţi-vă, fraţii mei, că Aristotel a trăi într-o tară a intoleranţei faţă de alte persoane. Astăzi, trebuie să ştiţi că toate popoarele sunt demne de respect, iar oamenii de libertate şi prietenie."

Recent, a concluzionat: "În acest mod, solidaritatea şi prietenia n-ar trebui să fie constrânsă la frontiera între sexe. Căci bărbaţii sunt la fel ca femeile copiii lui Dumnezeu şi, deci, ei sunt egali."

Astfel, el s-a întâlnit cu mulţi bolnavi şi cu dezabilităţi, iar noi vedeam lucruri extraordinare atunci: era suficient ca Hristos să atingă un lepros sau un om orb ca dizabilitatea lui să dispară. Bolnavul se simţea în viaţă în apropierea lui, şi plin de nouă speranţă. Mutul începea să vorbească, surdul să audă, orbul să vadă, paralizatul să meargă, iar toţi în binecuvântau pe Hristos si pe Preaînaltul, rugându-se lor şi mulţumindu-le din toată inima.

Într-o zi, mica noastră trupă de pelerini a găsit un om suferind foarte rău, care a fost atacat pe drum. Omul nu avea nici o putere să meargă mai departe. Nu a băut de mult timp. Atunci Hristos s-a întors spre omul însetat şi i-a spus: "Lumină, Lumină, eşti lumină în lumină. Credinţa ta de face luminos şi te salvează!"

Noi n-am avut apă pentru urmaşii săraci, dar hristos ne-a spus: "Nu este serios, va avea simplu apă în mâini." Iar, ca urmare, Hristos a îngenuncheat, şi-a alăturat mâinele pentru a face un fel de cupă şi le-a pus la buzele nefericitului. Atunci, un miracol incredibil a avut loc, iar mâinile lui Hristos erau pline cu apă pentru ca omul să bea. Atunci s-a reîmprospătat, l-am pus pe umerii noştri şi l-am dus în oraşul în care locuia.

Iar acesta este singurul exemplu dintre extraordinarele lucruri pe care Hristos le-a făcut când îl însoţeam în călătoriile lui. Aceste lucruri le-a făcut în cel mai natural mod, în timp ce eram captivaţi de puterea pe care Dumnezeu i-a dat-o. Iar noi ne-am dus pe calea noastră, însoţiţi de iubirea şi adevărul lui Mesia cât timp ne-a spus multe parabole care rămân gravate în amintirile mele şi pe care mi-ar plăcea să le spun vouă, prietenim când voi avea ocazia...

Ne-am apropiat de Ierusalim, marele oraş târâtor al cosmopoliţilor şi a oamenilor bogaţi.

_________________

Cardinal-Deacon of the British Isles -Bishop In Partibus of Lamia - Prefect to the Villa of St.Loyat - Expert to the pontificial collages of Heraldry - Assessor to the Developing Churches
Revenir en haut de page
Voir le profil de l'utilisateur Envoyer un message privé
Jolieen



Inscrit le: 28 Mai 2018
Messages: 3052

MessagePosté le: Mar Juil 02, 2019 11:42 am    Sujet du message: Répondre en citant

Citation:
Capitolul X

Am ajuns într-un oraş mare şi frumos într-o spledită zi. Încă mai văd soarele strălucind în capul meu, lumina moale pe care ochii mei au posibilitatea să o vadă şi azi. Spiritul meu păstrează această amintire într-un loc adânc.

Am trecut prin porţile spre a ne duce spre centrul oraşului, ajungând într-un loc minunat plin de activitate. Într-adevăr, acesta era locul unde produsele erau schimbate, unde negustorii vindeau fructe, legume, bucăţi de lemn, şi uneori obiecte de îmbrăcăminte ca pantofi, curele şi pălării.

Un zgomot asurzitor a domnit în acest loc. Şi încă, atunci Hristos a mers până la fântâna centrala şi s-a adresat populaţiei; toată lumea a tăcut, iar curând nimic altceva, înafară de vocea lui clară şi moale, nu se auzea.

"Bărbaţi şi femei ai Ierusalimului," a spus, "veniţi spre mine şi auziţi cuvântul lui Dumnezeu. El vrea doar să răspândiţi iubirea Lui. Iubiţi-l pe El, iar El vă va umple de bucurie, iar această bucurie va fi deasemenea în sufletele voastre. Redirecţionaţi-vă de la dragostea Lui, iar El se va mâhni, iar acest lucru va fi suferinţa voastră cea mai mare."

Atunci, mulţimea îngrămădită în jurul lui Hristos şi mulţi care erau acolo l-au întrebat: "Dar cine eşti, tu, străinule, care ştii atât de bine dragostea lui Dumnezeu?"

Hristos le-a răspuns: "Sunt Hristos din Nazaret, Mesia, ghidul şi oglinda divinităţii, locuit de Dumnezeu. Aristotel, profetul, a anunţat sosirea mea, iar acum vă arăt calea de a urma în ordine trăirea iubirii Preaînaltului."

Dar unii se îndoiau de cuvintele sale şi au spus: "Cum ştim noi că spui adevărul, sau dacă vorbele tale sunt numai mierea ca să ne oprească urechile şi să ne distragă de la adevăratul Său mesaj?"

Hristos le-a răspuns: "Uitaţi-vă uneori la voi cum vă ţineţi tăcerea cum aşa cum vorbesc eu şi aşa cum voi toţi sunteţi adunaţi aici lângă mine! Ascultaţi-vă inimile, care fac gălăfie pentru credinţa care hrăneşte cuvintele mele. Doar uitaţi-vă în jur! În această mulţime adunaţă lângă mine, multe persoane cu dezabilităţi au răsărit să vină să mă asculte, o serie de bolnavi gravi s-a apropiat de mine, fără să realizeze că este în sfârşit şi pentru totdeauna vindecat, un număr de bătrâni obosiţi au găsit o nouă tinereţe când m-au ascultate. Asta pentru că Dumnezeu ne iubeşte, iar cei ce mă ascultă şi cred în mine vor fi binecuvântaţi de El."

Toată lumea era uimită, iar veştile ce se răspândeau în tot oraşul erau despre Hristos că, anunţat de Aristotel, a venit în final. Astfel, toţi cei care aveau la ei o urmă de umanitate nespecifică şi divinitatea, toţi cei care erau pentru un timp lung căzuţi în neliniştea liderului grupului păgân, toţi aceştia s-au lăsat de meserii şi au încercat să se alăture lui Mesia într-un loc ca să asculte ce vorbea.

Astfel, atunci, la sfârşitul unei jumătăţi de oră, străzile erau grevate de trăcători, nimeni nu putea să circule în centrul oraşului, iar între timp marginile erau goale. Un trecător putea petrece o oră traversând un drum care dura cinci minute în mijlocul nopţii, sau în orele fără activitate. Iar gardienii au avut probleme mari cu gestionarea situaţiei.

Dar ei nu erau toţi, copiii mei... ah, dacă aţi vedea asta! Dacă aţi vedea tavernele golite, această tulburare fiind stabilită! Tinerele voastre rebeliuni v-ar face să iubiţi acest om care nesosotea ordinea stabilită! Imaginaţi-vă, dragii mei prieteni, toate activităţile abandonate? Oraş paralizat, economie blocată?

_________________

Cardinal-Deacon of the British Isles -Bishop In Partibus of Lamia - Prefect to the Villa of St.Loyat - Expert to the pontificial collages of Heraldry - Assessor to the Developing Churches
Revenir en haut de page
Voir le profil de l'utilisateur Envoyer un message privé
Jolieen



Inscrit le: 28 Mai 2018
Messages: 3052

MessagePosté le: Mar Juil 02, 2019 11:43 am    Sujet du message: Répondre en citant

Citation:
Capitolul XI

Iar tot oraşul era presat în jurul lui Hristos. Şi el continua să vorbească, liniştit că părea remarcabil faptul ca putea fi auzit. Dar nu era cuvânt de-al lui pierdut la acea mulţime.

"Uitaţi, acest oraş al Ierusalimului prin lipsa de umanitate. Aţi pierdut valorile împărţirii şi prieteniei. Dar aţi pierdut în special cea mai importantă dintre toate: fraternitatea! Acest oraş se sufocă pentru iubire şi caritate! Priviţi supa din bucătărie; cine a făcut mâncare şi aţi dat pâine la vagabonzi?"

Iar oamenii şi-au coborât ochii ca şi cum le-ar fi fost ruşine pentru lipsa de generozitate. Unul dintre ei, care a fost numit Natchatcha, şi-a ridicat faţa pură spre Mesia şi i-a spus: "Învăţătorule, ce avem de făcut ca să trăim în dragostea lui Dumnezeu?"

Atunci, Hristos i-a răspuns cu un zâmbet: "Credincios al lui Dumnezeu, cei care au învăţat învăţăturile lui Aristotel şi care for să urmeze calea pe care ţi-o arăt, trebuie să formeze comunitatea vieţii. Această comunitatea va găsi direcţia şi va permite fiecăruia să trăiască în virtute, dacă el sau ea este clar în comun cu prietenia ca fiecare dintre membrii acesteia trebuie să testeze pe alţii din comunitate. Pentru a te ghida, aş fi tatăl acestei comunităţi, aş înfiinţa principiile acesteia şi succesorii care for face la fel ca mine, după mine."

Hristos s-a întors spre Titus, care era în apropiere: "Titus, apropiete, prietene. Titus, eşti puternic şi viguros. Mă poţi ajuta să creez această comunitate; tu vei fi secundul meu. Acum, Titus, tu eşti un Titan, şi cu asistenţa puterii tale voi putea să construiesc o Biserică titanică!"

Şi s-a întors spre ceilalţi apostoli, care strâmbându-se şi bosunfându-se, a spus: "Iar voi, uitaţi-vă la voi, aici uitaţi virtutea şi deveniţi geloşi! A aparţine acestei comunităţi, credincios Domnului, va fi necesar să vă menţine-ţi puri şi să evitaţi păcatul. Cu toate acestea, văd bine că nici unul dintre voi nu poate pretinde un astfel de nivel de virtute. Întorceţi-vă atunci în faţa lui Dumnezeu, fraţilor, pentru că El este milostiv şi ocazia rămâne pentru voi de a vă spăla de greşelile voastre şi să vă urmăriţi calea pe care v-o arăt.

Astfel, nu fiţi trişti, pentru că veţi fi succesorii mei. Vei face veştile bune tuturor popoarele ajutându-l pe Titus să creeze Biserica. Astfel, vă strig să fiţi ghizii tuturor credincioşilor Domnului. Fiţi modele pentru cei care vă ascultă, pentru că un ghid rău fixează o cale rea pentru cei care o urmează, Vă numesc Episcopi. Veţi avea responsabilitatea pentru siguranţa turmelor voastre."

În final, Hristos a judecat că mulţimea a auzit destul pentru acel moment şi a dispersat-o.

_________________

Cardinal-Deacon of the British Isles -Bishop In Partibus of Lamia - Prefect to the Villa of St.Loyat - Expert to the pontificial collages of Heraldry - Assessor to the Developing Churches
Revenir en haut de page
Voir le profil de l'utilisateur Envoyer un message privé
Jolieen



Inscrit le: 28 Mai 2018
Messages: 3052

MessagePosté le: Mar Juil 02, 2019 11:44 am    Sujet du message: Répondre en citant

~will be added~
_________________

Cardinal-Deacon of the British Isles -Bishop In Partibus of Lamia - Prefect to the Villa of St.Loyat - Expert to the pontificial collages of Heraldry - Assessor to the Developing Churches
Revenir en haut de page
Voir le profil de l'utilisateur Envoyer un message privé
Jolieen



Inscrit le: 28 Mai 2018
Messages: 3052

MessagePosté le: Mar Juil 02, 2019 11:45 am    Sujet du message: Répondre en citant

~will be added~
_________________

Cardinal-Deacon of the British Isles -Bishop In Partibus of Lamia - Prefect to the Villa of St.Loyat - Expert to the pontificial collages of Heraldry - Assessor to the Developing Churches
Revenir en haut de page
Voir le profil de l'utilisateur Envoyer un message privé
Jolieen



Inscrit le: 28 Mai 2018
Messages: 3052

MessagePosté le: Mar Juil 02, 2019 11:46 am    Sujet du message: Répondre en citant

Citation:
Capitolul XIV


[i] Atmosfera de la masă fu veselă, toţi erau fericiţi să sărbătorească un noul început al Bisericii Aristoteliene. Dar am remarcat că ochii lui Hristos aveau o expresie ciudată, amestecată cu tristeţe şi melancolie. Era mai tăcut ca de obicei, şi totuşi mulţi apostoli nu-şi dădeau seama, ocupaţi fiind cu propovăduirea păcii şi a prieteniei.

V-am spus, atitudinea lui Hristos nu mi-a rămas indiferentă. Dorind să aflu mai multe, m-am apropiat de el şi l-am întrebat :

"Stăpâne, ce e cu tine ? De ce stai îmbufnat ?"

El mi-a spus încet :
"Samoht, prietene, credincios printre credincioşi, nu vezi că Daju a plecat deja ? Fără îndoiala, pentru a complota împotriva mea ! Săracul, trebuie să fie corupt, dar acesta este destinul său pentru că aşa a spus profetul !"
"Dar, lasă rândunica să plângă în colţul ei, i-am răspuns. Dacă romanii ar fi vrut să te prindă, ar fi făcut-o. Sunt plecaţi acum !"

Iar Hristos, care simţea că sfârşitul se apropie, mă privi emoţionat, bulversat, încât şi acum când scriu aceste rânduri, simt noduri în gât.

"Samoht, mi-a spus, când voi muri, străbate lumea şi răspândeşte vestea cea bună, aşa cum v-am spus. Iar când vei fi bătrân, scrie povestea mea pentru a fi cunoscută. Reţine, nu-ţi voi spune de două ori..stai ..aud cum urcă gărzile."

Şi într-adevăr, solul tremura sub greutatea legionarilor. Discuţiile luară sfârşit. Un decurion însoţit de gărzi intrară în cameră. Lângă ofiţer, era Daju, iar acesta îl arătă pe Hristos cu degetul, spunând :

"El este ! el este ! cel cu barbă, acolo, cel înalt ! Tocmai a complotat împotriva ordinului."

Atunci, gărzile s-au năpustit asupra lui Hristos, busculând toţi apostolii care au vrut să-l protejeze. Un soldat m-a dărâmat. Au reuşit să-l prindă şi să-l scoată afară din cameră. Când am vrut să dau într-un soldat, ofiţerul a ordonat să mă aresteze şi pe mine. Astfel, amândoi am fost duşi la palatul procurorului Ponţiu Pilat.

_________________

Cardinal-Deacon of the British Isles -Bishop In Partibus of Lamia - Prefect to the Villa of St.Loyat - Expert to the pontificial collages of Heraldry - Assessor to the Developing Churches
Revenir en haut de page
Voir le profil de l'utilisateur Envoyer un message privé
Montrer les messages depuis:   
Poster un nouveau sujet   Répondre au sujet    L'Eglise Aristotelicienne Romaine The Roman and Aristotelic Church Index du Forum -> La Bibliothèque Romaine - The Roman Library - Die Römische Bibliothek - La Biblioteca Romana -> Le Dogme - The Dogma Toutes les heures sont au format GMT + 2 Heures
Aller à la page 1, 2  Suivante
Page 1 sur 2

 
Sauter vers:  
Vous ne pouvez pas poster de nouveaux sujets dans ce forum
Vous ne pouvez pas répondre aux sujets dans ce forum
Vous ne pouvez pas éditer vos messages dans ce forum
Vous ne pouvez pas supprimer vos messages dans ce forum
Vous ne pouvez pas voter dans les sondages de ce forum


Powered by phpBB © 2001, 2005 phpBB Group
Traduction par : phpBB-fr.com