 |
L'Eglise Aristotelicienne Romaine The Roman and Aristotelic Church
Forum RP de l'Eglise Aristotelicienne du jeu en ligne RR
Forum RP for the Aristotelic Church of the RK online game
 
|
| Voir le sujet précédent :: Voir le sujet suivant |
| Auteur |
Message |
Sainte Wilgeforte
Inscrit le: 17 Juil 2009
Messages: 6071
|
 Posté le: Mer Mar 31, 2010 4:36 pm Sujet du message: [RO] Cartea Virtutilor - Capitolele Genezei |
 |
|
Cartea Virtuţilor
Capitolele Genezei
_________________
Dernière édition par Sainte Wilgeforte le Mer Mar 31, 2010 4:41 pm; édité 2 fois |
|
| Revenir en haut de page |
|
 |
Sainte Wilgeforte
Inscrit le: 17 Juil 2009
Messages: 6071
|
| Posté le: Mer Mar 31, 2010 4:36 pm Sujet du message: |
|
|
| Citation: |
Cartea Genezei
Capitolul I - « Universul »
1 La început, era doar Dumnezeu.
2 Nu exista materie, nici energie, nici mişcare. Nu exista nici măcar vidul, care separa lumea de stele, fiindca chiar şi vidul este ceva. Nimic. Nu era nici absenţa a ceva, pentru că atunci când cineva spune că ceva lipseşte, este conştient de posibilitatea că ceva există. Nimic este atunci când ideea existenţei este imposibila. În afara de Dumnezeu.
3 Dar Dumnezeu este deasupra la tot, inclusiv a nimicul. El nu are început şi sfârşit. El este Infinit şi Etern. El este Perfecţiunea, nimeni nu-l poate atinge, nimeni nu-l poate opri şi nimeni nu-l poate influenţa. Doar pentru el un simplu gând este de ajuns ca ceva sa treacă din Nimic în Existenţă, şi un alt simplu gând să treacă din Existenţă în Nimic. Totul este posibil pentru el şi tot ceea ce este îi datoreaza lui existenţa.
El a fost acoperit de apă, care la rândul ei a fost acoperită de aer.
4 Dumnezeu este materia prima din care totul este creat. Materia, energia, mişcarea şi timpul sunt toate compuse din el. Tot ce exista, chiar şi nimicul îi aparţin lui de la început. El este Creatorul tuturor lucrurilor. El este Cel care a creat tot ce exista, le-a dat forma şi conţinutul. El este în final Cel Mai Mare, pentru ca El este motivul existenţei tuturor lucrurilor, chiar şi al nimicului.
5 Dumnezeu cunoaşte totul, deoarece cunoaşterea îi aparţine Lui, este creată de El şi se descoperă datorita Lui. Putem spune ca El este Atotştiutor. De altfel, El este pretutindeni deoarece, oricât de departe te-ai duce, întotdeauna El va exista. Dumnezeu este deci singurul Omniprezent. În cele din urma, El îşi poate face simţită prezenţa pretutindeni; deoarece fiind pretutindeni şi cunoscând totul, nu exista nimic şi nici nu îi poate lipsi nimic care să blocheze acţiunea Sa.
6 Dumnezeu a gândit şi un punct minuscul a apărut. Astfel, prin crearea acestui singur minuscul punct, Dumnezeu a creat şi apoi a împrăştiat Nimicul. De acum încolo, El va crea Existenţa şi vidul, dar nu va mai crea nimic. Dumnezeu a decis să numească acest minuscul punct "Univers" şi l-a împărţit în nenumarate stele, care au populat vidul. De atunci ele strălucesc neîncetat pe firmamentul ceresc.
7 Apoi Dumnezeu a creat cele doua mişcări: lucrurile grele vor cădea, iar lucrurile uşoare vor urca. El de asemenea a creat patru elemente. Cel mai greu este pământul. Apoi a urmat apa, vântul şi focul. El le-a aranjat în ordinea ierarhica a centrului de gravitaţie. Ca urmare, Pământul a fost aşezat în centru. El a fost acoperit de apă, care la rândul ei a fost acoperită de aer. În cele din urmă, lumina elementelor, focul, a apărut ca să desăvârşească întregul.
8 Dumnezeu a numit, aceasta minge de materie, "Lumea". Pentru a face şi mişcarea să apară, Dumnezeu a răsturnat până la distrugere ordinea ierarhica a elementelor. A pus focul în centrul pamantului şi apa în cer, deasupra aerului. Elementele s-au miscat, alternând între ordine şi dezordine, sistematic trecând de la ordine la dezordine. Dumnezeu s-a bucurat când a văzut creaţia Sa îndreptându-se să corespundă ordinii ierarhice a centrului de gravitaţie.
Spyosu
|
_________________
|
|
| Revenir en haut de page |
|
|
Sainte Wilgeforte
Inscrit le: 17 Juil 2009
Messages: 6071
|
| Posté le: Mer Mar 31, 2010 4:37 pm Sujet du message: |
|
|
| Citation: |
Cartea Genezei
Capitolul II - « Viaţa »
1 Dumnezeu era perfect; Creaţia Lui nu era perfectă. El era conştient de El însuşi; Creaţia lui nu gindea. El alegea ce să facă; Creaţia Lui se adapta doar la circumstante. El era capabil să creeze; Creaţia Lui facea doar ce era necesar să supravietuiasca. El dorea să iubească Creaţia Lui şi să fie iubit de aceasta ca rasplata; Creaţia Lui nu era capabila să iubească.
2 Dumnezeu apoi a impreunat iubirea dinauntrul Sau. A creeat din ea spiritul, care nu putea fi atins, sau văzut, sau simţit, sau gustat, sau auzit pentru că era diferit de materie. Spiritul conţinea Inteligenta, formata din raţiune şi sentimente. Dumnezeu a pus chiar mai mult din El: capacitatea de a alege şi de a simţi. Dumnezeu a pus laolalta materia cu spiritul, pentru ca acest amestec sa existe in armonie cu lumea, şi a numit intregul "Viaţă".
3 Dar viaţa nu era perfectă. Deşi a fost creată de Dumnezeu şi era o parte din El, nu i se asemana intru totul. Capacitatea acesteia de a alege era parţială, căci cunoaşterea şi capacitatea nu erau nelimitate. Capacitatea ei de a simţi era afectata, căci era creata din materie, neutră şi impersonală. Dar Dumnezeu dorea să iubească viaţa şi a dorit ca viaţa să il iubească pe El ca rasplata.
Plantele, umplute de lumina stelelor, transformau lumea într-un strat de verdeaţă.
4 Pentru ca Dumnezeu şi viaţa să se iubească, era necesar ca aceasta să se straduiasca continuu sa se apropie de perfecţiunea divină. Fiindcă viaţa nu putea să egaleze aceasta perfecţiune, Cel mai Inalt a creat a treia miscare: lucrurile mai inalte sa mearga către Dumnezeu. Astfel, materia din care a fost creată viata, fiind un lucru greu, apartinea lumii, pentru ca mergea in jos. Dar, pentru că era creata si din spirit, care era un lucru mai inalt, viaţa tindea spre perfecţiunea divină.
5 Şi pe lume, viaţa a luat o multitudine de forme, de la cele mai mici la cele mai mari. Plantele s-au umplut cu lumina stelelor, astfel acoperind lumea cu un strat de verdeaţă. Animalele hoinăreau sau zburau printre plante. In timp ce Dumnezeu părea nemişcat, viaţa parea sa fie într-o mişcare neîncetată. Intradevar, Dumnezeu, fiind veşnic, nu simtea aceasta nevoie continuă de mişcare, ca si viaţa, care trebuia să fie intr-o miscare continua. Astfel, El părea nemiscat. Dar această activitate neîntreuptă era ceea ce îi plăcea lui Dumnezeu sa observe in creaţia Sa.
6 Dar Dumnezeu nu a conceput mişcarea vieţii ca o forţă fara sfirsit şi, ca aceasta să continue, era necesar ca animalul să mănânce planta, ca prădătorul sa devoreze prada, si ca lesul animalelor sa putrezeasca pentru a hrăni plantele. Astfel, moartea a devenit parte integrantă a vieţii. Dar, pentru ca moartea să nu distrugă creaturile Lui, Dumnezeu a împărţit fiecare specie în două forme complementare care s-au numit masculin şi feminin. Ambele erau egale şi trebuiau să se caute şi sa se uneasca, şi astfel sa perpetueze viaţa.
7 Astfel, din viaţă Dumnezeu a creat timpul, când moartea venea după viaţă, viaţa venea după moarte, şi odrasla urmeaza părinţilor. În acelasi fel, apa se unea cu cerul pentru a coborî pe pământ şi pentru a hrăni râurile, iar focul a părăsit vulcanii pentru a hrăni pământul, care s-a adunat pentru a hrani focul din adincul sau. Întreaga lume era intr-o mişcare continuă a vieţii, in timp ce Dumnezeu parea nemişcat, fără limitari date de timp.
Spyosu
|
_________________
|
|
| Revenir en haut de page |
|
|
Sainte Wilgeforte
Inscrit le: 17 Juil 2009
Messages: 6071
|
| Posté le: Mer Mar 31, 2010 4:37 pm Sujet du message: |
|
|
| Citation: |
Cartea Genezei
Capitolul III - « Creaturile »
1 Un anumit grup de creaturi, doar o mică parte a vieţii, au decis să traverseze lumea pentru a descoperi alte specii de animale dar si de plante. Toate si-au luat bunurile în spate şi au traversat lumea, conduse de setea de cunoaştere care le-a facut sa ia această decizie.
2 În acest fel, au studiat întreaga lume. Au urcat dealuri verzi şi munţi uriasi. Au traversat prapastii, au băut din râuri şi s-au odihnit pe pajişti. Au gustat din tot ce viaţa avea de oferit, in frumusete şi pace. Astfel, au gustat din miere şi fructe. S-au îmbătat cu mireasma florilor. Au admirat aurora boreală şi curcubeele.
3 Dumnezeu, în perfecţiunea Sa infinită, a făcut viaţa o minune, un deliciu pentru aceia care pot gusta din ea. Dar nu toate creaturile au putut aprecia acest cadou la adevarata valoare. Astfel, micul grup a fost surprins de fiecare dată când întâlnea o specie nouă. Fiecare grup a fost inzestrat cu insusirile sale care ii făceau unici. Astfel, micul grup a putut să admire cum Dumnezeu a inzestrat viaţa cu o multime de bogatii. Fiecare nouă specie descoperită era o ocazie pentru ei să admire din nou caracteristicile întregii creaţii.
4 Astfel, ei au întâlnit vaci, care păşteau linistite iarba, dând lapte viţeilor lor. Mai departe, au trecut aproape de un câmp acoperit cu grâu, care se ondula sub briză, şi s-au initlnit cu multe oi, albe şi moi, care i-au privit linistite. Continuând plimbarea prin lume, au auzit cântecele vesele ale păsărilor. Ridicându-si ochii la cer, s-au văzut inconjurati de nori moi de culoarea cremei, în timp ce soarele lumina azurul cerului.
5 Ele s-au oprit să guste diverse legume, toate diferite în formă, miros şi gust. În timpul mesei, au putut auzi galopatul cailor a caror coama zbura in vânt. Mai departe, s-au apropiat de un lac si au urmarit pestii cum se jucau si se urmareau prin apă. Nu departe de ţărm a prins radacina o pădure de stejari gigantici ale căror ramuri intinse semanau cu o cupolă imensa de straturi verzi.
6 Mai departe, au ajuns la un câmp de porumb a cărui stiuleti erau inghititi de soare. Câţiva porci erau acolo care se hraneau. Dar toate aceste creaturi nu au surprins micul grup numai prin varietatea naturii lor, ci si printr-un aspect comun tulburător.
7 Într-adevăr, toate creaturile se credeau specia preferată de Dumnezeu. Fiecare credea ca talentul lor special era motivul pentru care erau atit de favorizate. Vacile apreciau odraslele lor multe, oile lâna, păsările aripile, caii viteza, peştii marea, cel mai intins teritoriu din lume, stejarii longevitatea de neegalat, porumbul, fructele şi legumele varietatea de gusturi si mirosuri, porcii forta...
Spyosu
|
_________________
|
|
| Revenir en haut de page |
|
|
Sainte Wilgeforte
Inscrit le: 17 Juil 2009
Messages: 6071
|
| Posté le: Mer Mar 31, 2010 4:37 pm Sujet du message: |
|
|
| Citation: |
Cartea Genezei
Capitolul IV - « Îndoiala »
1 Micul grup s-a hotărât să se oprească pentru o clipă. Se aflau pe un deal verde, unde creşteau flori frumoase şi unde albinele veneau sa adune nectar. O briză uşoară a trecut, unduind usor iarba. Păsările cântau. Stelele au venit sa lumineze creaturile in timp ce si-au pus deoparte bunurile şi s-au aşezat în cerc. Starea colectiva era mohorâta, pentru ca toti se gândeau la aceeaşi întrebare.
2 Fiecare specie pe care au întâlnit-o avea anumite insusiri. Vacile, creaturile care păşteau linistite iarba, aveau o familie numeroasa. Oile aveau lâna moale si pufoasa. Păsările isi foloseau aripile sa traverseze lumea in zbor. Caii, animale nobile şi impetuoase, fugeau cu viteza fulgerului. Peştii erau stapânii oceanelor intinse. Porcii erau puternici şi salbatici.
3 Chiar si plantele aveau insusirile lor unice. Stejarii aveau longevitate intrecuta doar de mărimea lor uriasa. Grâul creştea extraordinar, acoperind teritorii largi. Porumbul avea stiuleti, plini de viaţă. Fructele aveau aroma delicioasă şi dulce iar legumele aveau miresmele apetisante. Iar micul grup de creaturi îşi punea întrebări. De ce specia lor nu avea insusiri particulare?
4 Desigur, creaturile micului grup aveau mâini, dar puterea lor nu egala puterea unui porc. Desigur, creaturile micului grup aveau mâini, dar puterea lor nu egala puterea unui porc. Desigur, aveau picioare, dar nu le duceau atât de departe ca ale păsărilor sau atât de repede ca a cailor. Desigur, se puteau inmulti, dar nu atât de repede ca vacile sau grâul. Desigur, unii aveau barbă, dar mult mai puţina decât lâna pufoasa a oilor.
5 Desigur, erau sanatosi si plini de viaţă, dar nu la fel de mult ca porumbul, fructele sau legumele. Si nici nu au indraznit să se compare cu longevitatea sau mărimea stejarilor. Toate aceste creaturi, animale sau plante, aveau argumente puternice sa sustina, asa cum o si faceau de fapt, ca erau preferate de Dumnezeu. Insusirile lor erau unice. Atunci, grupul a încercat să descopere talentul specific speciei lor.
6 Specia lor statea vertical. Dar ce avantaje exista in asta? "Niciunul", au raspuns in cor toţi membrii grupului. Foloseau mâinile pentru a construi unelte, dar ce insemna asta in comparatie cu lipsa ghearelor sau a altor adaptari? Stomacurile lor erau atât de slabe încât trebuiau să gateasca carnea pentru a o putea mânca. Iar ochii lor nu erau atât de patrunzatori, în comparaţie cu cei ai pisicilor sau ai bufniţelor, asa ca aveau nevoie să lumineze întunericul pentru a vedea. Blana lor nu era foarte groasă, asa ca aveau nevoie de adăpost pentru a se proteja de ploaie, de ninsoare, de grindină sau când vântul batea foarte tare.
7 Ajungând la această concluzie, creaturile micului grup au început să plângă. Erau convinsi că specia lor nu ii plăcea lui Dumnezeu, că El îi dispreţuia, că erau scursurile creaţiei Lui. O linişte grea s-a asternut, în timp ce se uitau unul la altul, fiecare căutând răspuns la întrebări. Dar privirile nu ofereau nici un răspuns. Erau doar lacrimi.
8 Dar unul dintre ei a rămas afară din grup. S-a uitat la stele. Toţi membrii grupului îl ignorau, considerându-l sarac cu duhul. Adesea le răspundea "Fericiţi cei săraci cu duhul.", dar nu putea continua. Cu toate acestea, dintre toti, era singurul care se întreba ce a dorit Dumnezeu, în loc să-şi plângă soarta. Acest om se numea Oane.
Spyosu
|
_________________
|
|
| Revenir en haut de page |
|
|
Sainte Wilgeforte
Inscrit le: 17 Juil 2009
Messages: 6071
|
| Posté le: Mer Mar 31, 2010 4:37 pm Sujet du message: |
|
|
| Citation: |
Cartea Genezei
Capitolul V - « Întâlnirea »
1 Dumnezeu s-a uitat la micul grup de creaturi care plângea si s-a induiosat. Se simţeau abandonaţi de El, pentru că ei nu erau dotaţi cu insusiri unice. Aproape ca începeau să creadă că Dumnezeu îi ura, în timp ce iubea fiecare din creaţiile Sale cu o iubire absoluta. Ii apartineau Lui, si sa ii urasca era ca si cum ar fi urit o parte din El. El a creat universul, lumea şi intrega viaţa pentru a le putea iubi, si chiar facea asta.
2 Prin si cu această dragoste, Dumnezeu a inzestrat fiecare specie de creaturi cu insusiri astfel încât fiecare putea să işi găsească locul special în creaţia Sa. Dar acest cadou stralucitor rămânea invizibil in ochii acestui mic grup de creaturi. Aceste fiinte umane din care grupul era compus aveau îndoieli, fara sa vada iubirea Sa. Lacrimile lor erau sincere, dar nedrepte. Cereau să fie iubiţi de El, dar nu vedeau că El deja îi iubea.
3 Celelalte creaturi erau conştienţe de cadourile care le-au primit, dar nu înţelegeau motivul pentru care le aveau. Toţi creadeau că erau singurii atât de recompensaţi. Câtiva credeau că doar forta sau puterea erau puteri de la Dumnezeu. Alţii au făcut aceaşi greşeală cu viteza, odraslele multe, longevitatea, lâna, capacitatea de a zbura sau teritoriul care le revenea de la El. Astfel se considerau singurii favorizaţi de El şi se credeau preferaţii Lui.
4 Atunci isi petrecea timpul uitându-se la stele, sperând să-l găsească pe Cel mai Inalt, dar nu ştia că Dumnezeu era omniprezent.
Dar acest om care se numea Oane avea în el o bucata din insusirea pe care Dumnezeu a dat-o oamenilor. Treptat, el devenea conştient de adevărata iubire pe care Dumnezeu o avea pentru creaţia Lui. A început să înteleagă că fiecare componenta a creaţiei era iubita de Dumnezeu, dar nu intelegea încă de ce. Atunci isi petrecea timpul uitându-se la stele, sperând să-l găsească pe Cel mai Inalt, dar nu ştia că Dumnezeu era omniprezent.
5 Atunci, Dumnezeu a hotărât că a venit timpul să puna la locul său adevărat în univers speciile în care exista a singura creatură care înţelegea dragostea, singurul sens al vieţii adevarat. S-a gândit ca creaturile Lui trebuie să dovedească dragostea care o au pentru El. In acest scop, a decis să adune toate creaturile din lume într-un singur loc şi să le întrebe ce este viaţa. Ce va face cu ele va depinde de răspunsurile lor.
6 Asa ca, cu un singur gând de la Dumnezeu, toate creaturile lumii ştiau de adunarea divin. Fără să aştepte, toate s-au pus pe drum. Era o câmpie gigantică şi verde pe un continent verde. Acolo era locul unde avea sa se intilneasca intreaga lume pentru a auzi întrebarea divină. Acolo avea sa se decida soarta universului.
7 A fost nevoie de mulţi ani pentru a se aduna atât de multe creaturi. Nu au supravieţuit toate călătoriei, dar niciuna nu intenţiona să se întoarcă. Dumnezeu i-a acoperit cu o dorinţa de nestăpânit de a se alătura marii întâlniri cu toată creaţia. Au trecut mările cele mai adânci si munţii cai mai înalţi, gheţuri, deşerturi şi multe alte locuri dificile. Au continuat să trăiască, să moară, să mănânce şi să se înmulţească, dar in tot acest timp nu au încetat să mearga mai departe.
8 Şi în final a venit ziua crucială în care toata creaţia s-a intilnit.
Spyosu
|
_________________
|
|
| Revenir en haut de page |
|
|
Sainte Wilgeforte
Inscrit le: 17 Juil 2009
Messages: 6071
|
| Posté le: Mer Mar 31, 2010 4:38 pm Sujet du message: |
|
|
| Citation: |
Cartea Genezei
Capitolul VI - « Întrebarea »
1 Aceasta a fost cea mai mare adunare a creaturilor într-un singur loc.
2 Ei erau bilioane întregi care s-au întâlnit în aceeaşi perioadă pe acelaşi teritoriu. Ei erau adunaţi acolo fără minimul de animozitate. Lupii aşteptat lângă oi, câinii lângă pisici, vulturii lângă şoareci, iar leii lângă gazele. Erau chiar şi plante. Astfel, stejarii, brazii, plopii, măslinele, merii, palmierii şi alţi copaci au formt o pădure gigantică nemaivăzută. Florile, legumele, fructele, grâul şi porumbul erau deasemenea prezente. Teritoriul gigantic era un adevărat sanctuar al întregii vieţi, căci ei aşteptau răbdători pentru ca Dumnezeu să vină la ei.
3 Atunci, un tunet s-a auzit, norii s-au împrăştiat şi o lumina s-a aprins pe cer. O linişte mormântală a căzut peste adunarea de creaturi. O licărire cerească, o voce serioasă, penetrantă, dar fragedă şi calmă era următoarea auzită. Apoi vocea a spus: Ascultă-mă, tu care te-am conceput, căci eu sunt Dumnezeul tău. Fără mine n-ai mai exista şi tu Îmi datorezi fidelitate.
4 Dumnezeu a adăugat: Un număr dintre voi pretindea că sunteţi favoriţii mei, dar niciodată n-am avut preferinţe pentru orice fel de creatură. Timpul se aproprie, iar Eu voi schimba asta. Timpul a venit, iar Eu am făcut o schimbare între creaturile Mele. Timpul a venit, iar Eu voi numi speciile dintre voi să fie "Copiii mei". Pentru a face această schimbare, vă voi pune o singură întrebare.
5 Astfel, Dumnezeu i-a întrebat: Voi trăiţi mulţumiţi cu Mine, căci eu sunt creatorul vostru. Voi vă hrăni, vă reproduceţi şi vă ridicaţi odraslele. Dar voi nu ştiţi de ce trăiţi. După voi, ce scop i-am dat vieţii?
6 Majoritatea creaturilor n-au putut răspunde. S-au uitat unele la altele, sperând că găsesc vecinii răspunsul la această prea ciudată întrebare. Unul a văzuz un peşte rămas fericit, neştiind însă ce să spună. Calul a frecat pământul cu copitele lui. Stejarul s-a curbat, căutând disperat răspunsul în rădăcinile sale, şi chiar porumbelul şi-a sucit capul de gândire.
7 Doar o creatură avansă. Părea sigur pe el şi pe răspuns. Toate speciile au deschis un pasaj pentru el şi, curând, spaţiul ieşi în jurul lui. Îşi ridică ochii spre Dumnezei, dar lăcrima de complet de competenţă. A raspuns: Tu ai facut creaturile animale prin nevoie de a se hrăni. Tu ai făcut ca cele puternice şi apte să le devoreze pe cele slabe. Fără îndoială, totul este astfel pentru a asigura dominaţia celor puternici asupra celor slabi!
8 El a adăugat: Vreau dovada că sunt ultimul reprezentant al speciel mele. Doar cei puternici au supravieţuit în mină! Dacă Tu mă numeşti "Copilul tău", voi fi apt să-Ţi arăt cine, dintre toate creaturile, trebuie să domine lumea.
8 A aşteptat până când Dumnezeu la felicitat pentru răspuns, dar degeaba, căci nu a răspuns corect.
Spyosu
|
_________________
|
|
| Revenir en haut de page |
|
|
Sainte Wilgeforte
Inscrit le: 17 Juil 2009
Messages: 6071
|
| Posté le: Mer Mar 31, 2010 4:38 pm Sujet du message: |
|
|
| Citation: |
Cartea Genezei
Capitolul VII - « Iubirea »
1 Dumnezeu n-a răspuns creaturii ce are pledoare lui asupra dominaţiei celor puternici asupra celor slabi.
2 El s-a întors la un grup de creaturi. Era exact grupul compus din oameni, care traversa lumea. Dumnezeu ştia că acel grup credea că sunt urâţi de El. Acei oameni credeau că ei sunt lipsiţi de talente. Ei se gândeau că erau înafara creaţiei pentru că pretindeau că sunt inferiori. Totuşi, dintre ei, omul numit Oane, a gândit fără să fie sigur, a răspuns la întrebare ridicându-se la Cel mai Mare.
3 Pentru că Oane se înşela, uneri se uita la stele, sperând că-l va vedea pe Dumnezeu. El îl iubea pe Dumnezeu cu dragoste sinceră, dar nu ştia dacă era în direcţia corectă a vieţii. El vroia să dea răspunsul lui, dar grupul lui la judecat ca având spirit slab şi nimeni nu vroia să vorbească cu el. Dar Dumnezeu era omniprezent. El a ascultat protestul grupului de oameni. Dar în special, El avea observe iubirea şi nedumerirea din inima lui Oane.
4 Atunci, o rază de lumnină a spart cerul şi s-a îndreptat spre Oane. Toate creaturile erau uimite, admirând lumina lumina fragedă care înconjura un singur om. Ei s-au despărţit lăsându-l singur cu Dumnezeu. El îşi contempla chipul luminat cu o privire curioasă. Atunci s-a întors la membrii grupului. Pentru prima dată în viaţa lui, el nu a putut vedea privirile lor dispreţuite, ci doar cu respect.
5 În plus, Dumnezeu l-a întrebat: Şi tu, singurul om, de ce nu mi-ai răspuns? Am convocat toată creaţia Mea aici pentru a căuta pe cineva care să răspundă la întrebare. Tu ai venit şi nu ai putut răspunde. Atunci, acum, am chemat te-am chemat pe tine să o faci! Atunci, Oane, speriat de severitatea tonului creatoului, şi-a ridicat ochii spre el şi şovăielnic a spus: Dar, Tu, Cel mai Mare, n-am crezut că răspunsul e corect. Şi Dumnezeu i-a ordonat: Spune-mi şi-ţi voi răspunde!
6 Atunci, Oane a spus: Tu ai făcut creaturile Tale să se hrănească şi să se înmulţească fiecare în parte. Ei trebuie să ucidă şi să vâneze pentru a se hrăni. În asemenea cale, era necesar pentru ei să lupte şi să-şi apere vieţile. Totuşi, ei erau complet lipsiţi de putere sau prea slabi. Nimeni nu este mereu cel mai mare şi mereu cel mai mic faţă de alţii. Suntem toţi uniţi în viaţă şi suntem robii Tăi umili. Pentru că Tu este creatorul nostru.
7 Aşadar, Tu mi-ai dat talentele mie şi creaturilor Tale, fiecare mai frumoasă decât alta. Fiecare avea un loc în creaţia ta. Talentele lor făceau posibil pentru fiecare să-şi găsească locul. Deci, nu sunt creaturi favorite de Tine, Mare Creator. Tu ne iubeşti la fel pe toată lumea în acelaşi mod şi noi trebuie să Te iubit deasemenea. Pentru că, fără Tine, n-am exista. Tu ne-ai creat atâta timp cât nimic nu Te obligă să faci altceva şi trebuie să Te iubit şi să-ţi mulţumim pentru gestul tău.
8 Bineînţele, suntem conectaţi prin materie, chiar dacă sub rezerva legislaţiei sale, dar obiectivul nostru este să facem efort către Tine, Spiritul cel Veşnic şi Perfect. Aşadar, în opinia mea, scopul era să dai viaţii să iubească. Atunci Dumnezeu a spun: Omule, de când eşti singurul care înţelege dragostea, te voi face copilul Meu. Astfel, vei şti că talentul speciei tale este capacitatea de a iubi pe Mine şi pe alţii. Alte creaturi nu pot decât să se iubească doar pe ei.
Spyosu
|
_________________
|
|
| Revenir en haut de page |
|
|
Sainte Wilgeforte
Inscrit le: 17 Juil 2009
Messages: 6071
|
| Posté le: Mer Mar 31, 2010 4:38 pm Sujet du message: |
|
|
| Citation: |
Cartea Genezei
Capitolul VIII - « Decizia »
1 Toate creaturile erau surprinse de decizia lui Dumnezeu de a face pe oameni copii Lui. Ei n-au înţeles dragostea şi nu puteau concepe că Marele Dumnezeu putea acorda aşa importanţă acesteia. Ei au început să şoptească între ei, sperând că unul dintre ei va putea explica celorlaţi această alegere divină.
2 Totuşi, Dumnezeu şi-a întors vocea în direcţia creaturilor care nu avea aptitudine să-I dea răspunsul. El le-a spus: Voi care nu ştiţi răspunsul, şi care încă mai pretind că sunteţi preferaţii Mei. Spiritele voastre nu vor mai fi în stare de gânduri mare. Ele nu vor mai tinde nicicum către Mine. Vă voi lipsi de exprimare fizică. Vă voi lua limba. Veţi behăi, mugi, grohăi, neghena, mieuna sau lătra până la sfârşitul timpului!
3 Atunci, Dumnezeu şi-a întins vocea în direcţia creaturii care a afirmat dominaţia celor puternici asupra celor slabi. El i-a spus: De când eşti sigur de alegerea ta, te voi părăsi ocazional pentru a dovedi asta. Vei păstra spiritul, dar corpul va fi făcut în umbră. Astfel, tu vei trăi, singur, printre oameni, până când te voi preda supărării. Astfel, nimeni nu va vedea şi nimeni nu te va numi, căci am decis Eu să nu te vadă ori să de numească.
4 Dumnezeu şi-a întors vocea în direcţia lui Oane şi i-a spus: Ţi-am făcut specia copii mei. Acum îţi fac spiritele inimii mele. Ele sunt diferite la spirit la altă specie în care acestea vor acum la numai câteva zile să poată fi mai mare, tinzând spre perfecţiunea Mea divină. Astfel, voi împărţi timpul în şapte părţi, numite "zile", iar în a şaptea zi te vei întâlni spre aţi onora tatăl: pe Mine.
5 Dar va fi nevoie ca în fiecare zi, tu şi ai tăi să lucraţi în cazul vostru. În afară de cazul în care nu am chemat, am făcut toate creaturile motivul tău. Astfel, vă veţi hrăni pe voi şi alte specii; am numit asta "muncă". Totuşi, voi niciodată să nu uitaţi că asta este un cadou de la Mine, astfel profitând tu pentru răspunsul bun al lui Oane, munca va fi grea, dificilă şi obositoare. Încă nu te simţi supărat de suferinţa care e cauzată de tine, căci, în adevăr, este un bun şi frumos cadou pe care ţi l-am dat.
6 Te vor înlocuit generaţii, iar când viaţa se va termina, îţi voi da alt cadou mai frumos. Această iubire pe care am aşteptat-o de la tine, îţi permite să faci un cuplu. Reciproc tandreţea şi dorinţa de a fi componente ale acestui sentiment pur vor se vor contopi în tine ca spiritul şi materia. Contopirea va fi ţelul vostru. Dar numai iubirea care permite actul binecuvântării în carne, astfel încât în cazul vostru am persistat cu dragostea Mea"
7 Atunci, Dumnezeu a creat două stele în lume. Una, radiind lumină, a numit-o "soare". Pe cealaltă, stralucind rece, a numit-o "lună". Dumnezeu i-a explicat lui Oane: "Uite cum fidelitatea ta a făcut copii către părinţi sau Eu voi fi la fel de aspru ca părinţii către copii. Aşadar, când fiecare moare, Eu îi voi judeca spiritul, acordându-i viaţă pentru a trăi. Soarele va inunda fiecare zi cu lumina sa ca dovadă a iubirii Mele pentru creaţia Mea. Acei dintre voi cărora le trimit viaţă vor trăi în eternitate şi fericire. Dar la câteva zile, luna se va întoarce. Şi acei dintre voi care vor fi printre acele zile nu vor şti nimic, dar se vor chinui altcumva."
Spyosu
|
_________________
|
|
| Revenir en haut de page |
|
|
|
|
Vous ne pouvez pas poster de nouveaux sujets dans ce forum
Vous ne pouvez pas répondre aux sujets dans ce forum
Vous ne pouvez pas éditer vos messages dans ce forum
Vous ne pouvez pas supprimer vos messages dans ce forum
Vous ne pouvez pas voter dans les sondages de ce forum
|
|
FAQ
Rechercher
Liste des Membres
Groupes d'utilisateurs
S'enregistrer
Profil
Se connecter pour vérifier ses messages privés
Connexion
