 |
L'Eglise Aristotelicienne Romaine The Roman and Aristotelic Church
Forum RP de l'Eglise Aristotelicienne du jeu en ligne RR
Forum RP for the Aristotelic Church of the RK online game
 
|
| Voir le sujet précédent :: Voir le sujet suivant |
| Auteur |
Message |
Sainte Wilgeforte
Inscrit le: 17 Juil 2009
Messages: 6071
|
 Posté le: Mer Mar 31, 2010 4:43 pm Sujet du message: [RO] Cartea Virtutilor - Capitolele Preistoriei |
 |
|
Cartea Virtuţilor
Capitolele Preistoriei
_________________
Dernière édition par Sainte Wilgeforte le Mer Mar 31, 2010 4:47 pm; édité 1 fois |
|
| Revenir en haut de page |
|
 |
Sainte Wilgeforte
Inscrit le: 17 Juil 2009
Messages: 6071
|
| Posté le: Mer Mar 31, 2010 4:43 pm Sujet du message: |
|
|
| Citation: |
Cartea Preistoriei
Capitolul I « Oane Singuraticul »
1 Oamenii erau copiii lui Dumnezeu. Aveau un suflet şi la sfârşitul vieţii erau judecaţi în funcţie de virtuţile lor. Mai mult, erau dedicaţi muncii, Celelalte creaturi, cu excepţia celei fără nume, le erau supuse. Oamenii puteau să le crească pentru a se hrăni de pe urma lor.
2 Dumnezeu nu mai intervine, lăsându-i pe oameni să trăiască şi să prospere. A acordat libertatea creaturii fără nume ca să-i ispitească, pentru ca să aleagă între virtute sau păcat. Fiind omniscient, ştia deja care va fi viitorul lor, dar dorea ca să ei să dovedească, fara a-i judeca înainte.
3 Oane, cel care i-a răspuns corect lui Dumnezeu, trecuse de la stadiul de om al comunităţii la ghidul acesteia. Era reticent la această sarcină. I-a condus către un loc propice dezvoltării lor. De-a lungul anilor, au traversat deşerturi, munţi şi câmpii. Oane era slăbit dar nu a abandonat niciodată.
4 În sfârşit, a venit şi ziua când au găsit o vale propice stabilimentului lor. Se găsea un lac plin ochi de peşte. Teritorii mari erau propice culturii şi creşterii animalelor. Pădurile asigurau lemnul. Exista şi o livadă unde se găseau mulţi pomi fructiferi. Valea se găsea la poalele unui munte, de unde minereurile de aur, fier sau carbon puteau fi extrase.
5 Oane era fericit pentru că şi-a îndeplinit obiectivul. Admira câmpia în timo ce totul se aglomera în jurul lui pentru a-i veni în ajutor. Deşi oamenii încercau să-l ţină în viaţă, era clar că acesta nu mai avea mult de trăit. Dar, în ciuda evenimentului tragic, în timp ce toată lumea era speriată, Oane zâmbea.
6 El a spus : “ Nu vă temeţi. Moartea mea reprezintă un drum care să mă ducă alături de Dumnezeu. Am atins locul pe care Dumnezeu mi l-a rezervat, iar eu am îndeplinit sarcina dată de El. Moartea reprezintă pentru mine trecerea către o altă viaţă, mai bună. Veţi avea aceeaşi soartă dacă ştiţi să evitaţi păcatul. Atunci, lacrimile voastre să nu fie de tristeţe, ci de bucurie pentru că Dumnezeu îmi face cel mai frumos cadou. Iubiţi-L şi vă va iubi. Adoraţi-L şi vă va binecuvânta. Nu păcătuiţi şi El vă va primi lângă El.
7 Apoi, îşi dădu ultima suflare. Oamenii se uitau unii la alţii, neînţelegând serenitatea care nu dispăruse de pe chipul ghidului lui. L-au îngropat în mijlocul văii, acolo unde trăiau înainte. Au jurat ca în fiecare săptămână, să se adune la mormântul lui pentru a-i însoţi şi ghida până când îl veţi omagia pe Dumnezeu.
8 Dar nimeni nu a înţeles că iubirea lui Oane pentru Dumnezeu l-a determinat să accepte moartea cu serenitate. Dar nimeni nu vroia să aducă cel mai mic reproş, celui care a făcut atât de multe pentru ei. Ca omagiu pentru viaţa sa dedicată lui Dumnezeu şi oamenilor, au decis să numească oraşul pe care urmau să-l contruiască Oanylone, “Oraşul lui Oane".
Spyosu
|
_________________
|
|
| Revenir en haut de page |
|
|
Sainte Wilgeforte
Inscrit le: 17 Juil 2009
Messages: 6071
|
| Posté le: Mer Mar 31, 2010 4:43 pm Sujet du message: |
|
|
| Citation: |
Cartea Preistoriei
Capitolul II « Munca »
1 Cu timpul, oamenii erau din ce în ce mai numeroşi, menţinând iubirea pentru Dumnezeu şi respingând Creatura fără Nume. Aceasta îşi manifesta din ce în ce mai mult amărăciunea şi ura faţă de cei care îl iubeau pe Dumnezeu, cel care şi-a însuşit titulatura de Creator. Bărbaţii şi femeile duceau o viaţă liniştită, în timp ce duşmanul pregătea răzbunarea.
2 Dumnezeu a ordonat oamenilor să lucreze pentru a-şi asigura existenţa. Această muncă grea îi îndepărta de acedie. Oamenii ştiau să fie inventivi, căci Dumnezeu i-a creat în acest fel. Ei recoltau ceea ce plantau. Ei controlau aceste resurse pentru ca să poata rezista, iar viaţa lor era din ce în ce mai bună.
3 Au luat grâu şi l-au cultivat pe câmpurile lor. Morarul producea făină din grâu. Brutarul o cocea în cuptor pentru a produce pâine. Au luat porumbul care creştea în natură şi l-au cultivat pe câmpurile lor. Au luat legumele care creşteau în natură si le-au cultivat în grădini. Au cules fructele care se găseau în diferiţi pomi şi astfel s-au putut hrăni. Plăcerea provocată de legume şi fructe îi făceau să se simtă mai apropiaţi.
4 Din mare, râuri şi lacuri, aduceau peşte. Astfel, inteligenţa lor creştea. Au inventat barca, iar ei pescuiau din ce în ce mai mult. Totuş, unii dintre ei se trezeau dimineaţa cu o barcă, pentru care îi mulţumeau lui Dumnezeu. Creşteau vaci, porci şi oi pe pajişti, având grijă de aceste fiinţe dăruite de Dumnezeu.
5 Măcelarul pregătea carnea provenită de la aceste animale. Pentru acest lucru, ei au inventat cuţitul, instrument ce le permitea să separe pieile de carne. Dupa ce consumau carnea, se simţeau mai puternici. De la vaci, luau laptele, nectar dulce fără egal.
6 Ei tundeau oile de la care luau lâna. Recupereau pielea pentru a o prelucra. Croitorul se folosea de lână şi piele pentru a face haine, care îi protejau de vânt şi le dădeau o notă de decenţă. Natura le permitea să aibă acces la tot. Au trebuit să inventeze butoaiele pentru a depozita roadele muncii lor.
7 Pentru a se proteja de intemperii, au construit case. Le-au amenajat cu paturi, lămpi, mese, scaune şi tot ce putea asigura confortul lor. Pentru aceasta, luau piatra şi fierul din mine. Tăietorii luau lemn din pădure. Pentru a le uşura munca, fierarul folosea lemnul şi fierul pentru a fabrica diferite unele, ca topoarele sau cuţitele.
8 Totuşi, Dumnezeu a contribuit la această perioadă de bunăstare dând celor care preţuiau hrana pe care nu ştiau s-o producă. Îi încuraja prin a-i face pentru scurt timp mai puternici, mai inteligenţi, mai carismatici. Duminica, înainte de masă, se reuneau în casele lor, în jurul mormântului lui Oane, pentru a se ruga împreună pentru cel care îi iubea atât de mult. Nu existau clerici, pentru că încă nu era nevoie, având o comunicare cu Dumnezeu.
Spyosu
|
_________________
|
|
| Revenir en haut de page |
|
|
Sainte Wilgeforte
Inscrit le: 17 Juil 2009
Messages: 6071
|
| Posté le: Mer Mar 31, 2010 4:43 pm Sujet du message: |
|
|
| Citation: |
Cartea Preistoriei
Capitolul III « Acedia »
1 Societatea era frumoasă şi rafinată.
2 Astfel ei au invăţat să producă vin din struguri, dupa mulţi ani petrecuţi în încercarea de a descoperi subtilitaţile unei astfel de băuturi. Au descoperit cum să producă berea din orzoaică şi din hamei. Pentru aceasta, au construit cazane imense. Au trebuit să lucreze împreună pentru a ajunge la acest rezultat. Dar nimeni nu se îndoia de faptul că acest lucru işi merita osteneala.
3 Mai mult, artele şi ştiinţele au fost create pentru a le aduce mai aproape de Dumnezeu. Ei au invaţat să compună melodii, cântecele devenind din ce în ce mai frumoase şi instrumentele ce acompaniau din ce în ce mai rafinate. Au descoperit plantele care vindecau plăgile şi bolile, pentru ca ei să glorifice cât mai mult pe Dumnezeu. Au inventat scrierea, care le permitea să păstreze toate cunostinţele lor pentru generaţiile viitoare.
4 Dumnezeu era mulţumit. Copiii săi erau satisfăcuţi cu locul pe care acesta Il dăduse. Dar El stia că după aceasta primăvară frumoasă, florile urmau să se ofilească. Creatorul fără Nume încă rumega furia si mania sa. Urmărita din umbră, aştepta momentul oportun pentru a demonstra Lui că răspunsul dat de către Oan nu era bun. Ea insista cu greşeala, negând forţa dragostei şi încăpăţanandu-se să inteleagă dominaţia celui slab de către cel puternic prin sensul vietii.
5 Dar toate aceste invenţii pe care oamenii le-au creat, făceau ca munca lor să fie mai usoară. Ei aveau din ce în ce mai puţin de lucru şi din ce în ce mai multe roade de cules. Acolo unde înainte le trebuia o lună pentru a recolta grâul, acum le trebuia doar o treime. În timp ce prindeau câte un peşte la fiecare doua zile, acum prindeau câte unul în fiecare zi, uneori doi. Acolo unde erau nevoiţi să lucreze în fiecare zi pentru a cultiva legumele, acum trebuia doar să le recolteze.
6 Prima ştiinţă nu exista încă. Teologia era incă o necunoscută pentru aceşti oameni. Neexistând clerici, nu era nimeni care să se dedice în totalitate lui Dumnezeu. Neexistând cărţi, nu se putea studia. Credinţa umană era la început. Dar această puritate aparentă a iubirii faţă de Dumnezeu, era doar factorul ce urma sa îi conducă spre eşec.
7 Oamenii se lăsau in capcana liniştii vieţii lor. Li se părea atât de liniştită şi frumoasă încât nu mai inţelegeau de ce să muncească. Fiecare plăcere le dădea ocazia de a neglija munca. Iubeau lumea pentru ei inşişi, nu pentru că Dumnezeu le-a oferit-o din dragoste pentru ei. Ei întorceau spatele credinţei faţă de Dumnezeu.
8 Primul păcat a fost descoperit de către oameni. Mai târziu s-a numit acedia. Aceasta însemna respingerea iubirii divine, înclinandu-se către viaţa materială, astfel neglijând viaţa spirituală. Trăirea clipei fără a le păsa de ce Dumnezeu i-a creat. Ea a dus la alte păcate, oamenii ajungând la pierzanie. A atins maximul atunci când duminica nu mai era pentru rugăciune, ci pentru lenevire.
Spyosu
|
_________________
|
|
| Revenir en haut de page |
|
|
Sainte Wilgeforte
Inscrit le: 17 Juil 2009
Messages: 6071
|
| Posté le: Mer Mar 31, 2010 4:44 pm Sujet du message: |
|
|
| Citation: |
Cartea Preistoriei
Capitolul IV « Păcatele »
1 Oamenii au descoperit acedia. Au respins iubirea lui Dumnezeu şi au ales lucrurile materiale pe care le-a creat. Iubeau doar a parte a divinului, uitând că trebuie iubit întrutotul. Oane nu mai era pentru a-i conduce, el, cel care a înţeles ce însemna iubirea lui Dumnezeu. Acum, singuri, fără sprijin, oamenii nu ştiau să mai facă diferenţa între bine şi rău.
2 Unii au început să mănânce chiar dacă nu le era foame, era o plăcere care doar se amplifica. Gustul dulce al fructelor, fierbinţeala cărnii şi aburii alcoolului au devenit plăcerile simple ale vieţii. Au ajuns la un anumit punct încât chiar numărul mare de fructe pe care îl produceau, nu le ajungeau să stăpânească poftele.
3 Aviditatea a rupt relaţiile dintre oameni. Fiecare păstra pentru el fructele şi refuza să le împartă. Cel puternic, producea mai mult, mânca mai mult, bea mai mult şi devenea mai puternic. Cel slab, producea mai puţin, mânca mai puţin, bea mai puţin şi era fără vlagă. Comunitatea oamenilor s-a divizat din cauza pasiunilor pentru lucrurile materiale, care îi conducea la zgârcenie.
4 Atunci, bărbatul şi femeia au devenit orgolioşi. Cel puternic a început să-l dispreţuiască pe cel slab, care nu se putea hrăni atât cât dorea. Ca şi Creatura fără Nume, ei gândeau că cel puternic trebuie să-l domine pe cel slab. Aceasta şi-a dat seama că ora revanşei a sosit. Din umbră, se apropia de cei care erau dispreţuiti, pentru că nu aveau cu ce să se hrănească. Ea i-a întrebat : “ De ce vă acceptaţi soarta, de ce nu inversaţi rolurile ?”
5 Cel slab a început să-l invidieze pe cel puternic. Cel puternic, mulţumit de situaţie, nu vedea că cel slab se întreba de ce era mai nemulţumit decât el. Creatura fără nume exulta de bucurie, pentru că simţea că ora triumfului sosise. Îl determina pe cel slab să devina din ce în ce mai invidios. Furia creştea în sufletul celui slab, care se revolta în interiorul lui împotriva acestei nedreptăţi. Îi cerea să elibereze aceste sentiment.
6 Atunci, oamenii au început să-şi lovească fraţii şi surorile. Luând cuţite şi topoare, fiecare lovea în celălalt cu o furie de nemărginit. Tocmai inventaseră războiul, care atinse paroxismul atunci când fiecare începu să dea foc caselor şi câmpurilor celorlalţi. Creatura fără Nume veni din nou şi spuse că violenţa şi ura le va permite să domine aproapele.
7 Bărbatul luă femeia, iar femeia luă bărbatul. Cel puternic abuza de cel slab, iar cel slab se supunea celui puternic. Toţi s-au unit într-o avalanşă de orgii şi violenţe. Corpurile lor amestecate reflectau flăcările caselor care ardeau. Hrana era devorată, băutura era înghiţită. Cuvintele suave încurajau gesturile indecente. Veritabile desfrânări se produceau. Iar, despre iubirea lui Dumnezeu, nici nu mai era vorba.
Spyosu
|
_________________
|
|
| Revenir en haut de page |
|
|
Sainte Wilgeforte
Inscrit le: 17 Juil 2009
Messages: 6071
|
| Posté le: Mer Mar 31, 2010 4:44 pm Sujet du message: |
|
|
| Citation: |
Cartea Preistoriei
Capitolul V « Regele păcatului »
1 Acesta dura de foarte mult timp. Desfătarea omeneasca nu mai cunoştea limite. Niciunul nu mai dorea să muncească. Violenta şi orgia reprezentau activităţile cotidiene. Silozurile au fost dărâmate, iar toţi se chinuiau pentru a recupera din produse. Nu doreau decât să renunţe la excese în favoarea lucrurilor materiale.
2 Fiecare îl dispreţuia pe celălalt. Foloseau cel mai mic pretext pentru a recurge la violenţă. Atunci când cineva, împins de lăcomie, dorea hrana pe care altul o avea şi încerca să i-o fure, celălalt, dominat de zgârcenie, răspundea prin violenţă. Nu mai exista comunicare, doar ameninţări şi insulte.
3 Bărbaţii şi femeile nu mai priveau spre cer. Păcatul îi domina. Au uitat de existenţa lui Dumnezeu. Nu iubeau decât plăcerile păcatului. Făra Oan pentru a le aminti, virtutea era uitată iar vicul era ridicat pe piedestal.
4 Singurul interlocutor era creatura căruia Dumnezeu nu îi dăduse nume. Aceasta exulta de fericire, gândindu-se că i-a demonstrat lui Dumnezeu că răspunsul dat de ea era bun iar cel al lui Oan, fals. Dupa aceasta, cel puternic trebuia să-l domine pe cel slab, iar cel slab să se supuna celui puternic. Nega puterea iubirii ca sens al vieţii şi îl ura pe Oan pentru puritatea credinţei sale.
5 Ea era singura care îşi amintea că a fost îngropat in centrul oraşului. Pentru a-l sfida, ea s-a dus la mormântul său şi a răsturnat piatra mormântului. Ea a dezgropat cadavrul lui Oan şi a dansat o noapte, călcând în picioare corpul său, cântând de bucurie pentru fapta sa. În jurul ei, oraşul era în flăcări., în timp ce oamenii se băteau, se omorau şi se torturau reciproc. Ora victoriei părea să fii venit pentru Creatura fără Nume.
6 Ea a mers în mină pentru a recupera ceea ce avea nevoie pentru a se încorona Regina Creaţiei. Era din aur, argint, diamante, rubine, smaralde şi din tot ce era mai preţios în lume. Greutatea ei arăta orgoliul şi ura pe care o dezvoltase Creatura fără nume împotriva oamenilor. Ea ridica ochii către cer pentru a arăta zâmbetul triumfător lui Dumnezeu de la care aştepta recunoaşterea eşecului.
7 Atunci, Dumnezeu a vrut să ofere o lecţie oamenilor care l-au trădat. Cerul a devenit negru iar vântul bătea cu putere. Le-a spus : “Atunci când v-am oferit dragostea mea, aţi întors spatele, preferând să ascultaţi vorbele Creaturii fără Nume. Aţi preferat să deveniţi victimele plăcerilor materiale, decât să mă ascultaţi.”
8 El a adăugat : “ Pentru voi am creat un loc numit Infern, pe care l-am aşezat pe Lună, unde cei mai răi dintre voi vor cunoaşte o eternitate de chinuri pentru a pedepsi păcatele înfăptuite. În şapte zile, oraşul vostru va fi înghiţit de flăcări. Iar cei rămaşi se vor duce în Infern.Totuşi, Eu sunt generos, iar cei care se vor pocăi, vor trece pentru eternitate în Rai.
Spyosu
|
_________________
|
|
| Revenir en haut de page |
|
|
Sainte Wilgeforte
Inscrit le: 17 Juil 2009
Messages: 6071
|
| Posté le: Mer Mar 31, 2010 4:44 pm Sujet du message: |
|
|
| Citation: |
Cartea Preistoriei
Capitolul VI « Pedeapsa »
1 Oamenii au căzut atât de mult în păcat, încât Dumnezeu a decis ca să îi pedepsească. Dar cea mai mare parte dintre ei, nu cunoşteau cu ce au greşit, atât de mult se lăsaseră pradă greşelilor. Plăcerea de a-şi trăi viaţa era atât de mare incât nu doreau să renunţe la ea. Mulţi dintre ei au decis să plece din oraşul Oanylon. Dar Creatura fără nume a găsit şapte oameni cărora le plăcea să păcătuiască foarte mult, astfel încât fiecare încarna câte unul.
2 Azazel a căzut pradă lăcomiei, Asmode luxului, Belial orgoliului, Lucifer acediei, Belzebuth zgârceniei, Leviathan colerei si Satan invidiei. Urmând sfaturile Creaturii fără Nume, au propovăduit revolta contra lui Dumnezeu, afirmând că numai gelozia Îl determină să pedepsească oamenii. Au adăugat ca El nu ar fi putut niciodată să ameninţe cu moartea. Mulţi oameni l-au ascultat cu atenţie.
3 Şapte oameni au înţeles greşeala pe care au făcut-o. Numele lor erau Gabriel, George, Mihail, Uriel, Galadriel, Sylfael si Rafael. Ei au predicat umilinţa, afirmând că pedeapsa trebuie acceptată pentru a se spăla de păcate. Discursul fiecăruia era mărturia virtuţilor pe care le încarnau. Gabriel dădea dovadă de temperare, George de prietenie, Mihail de dreptate, Uriel de dare de sine, Galadriel de conservare, Sylfael de plăcere şi Rafael de convingere. Numai câţiva oameni înţelegeau vorbele lor, dar puritatea credinţei a fiecăruia valora cât viciul a o sută de păcate.
4 Cele şase zile au fost teribile, fulgerele penetrând cerul şi tunetul agitând pe cei slabi. Mulţi au părăsit oraşul. Singurii care au rămas au fost cei care au ascultat pe păcătoşi şi cei care acceptau pedeapsa lui Dumnezeu. Chiar Creatura fără Nume a fugit, lăsându-i pe cei şapte păcătoşi să se piardă în nebunia lor.
5 În a şaptea zi sentinţa divina a fost dată sub forma unui cataclism. În timpul cutremurului, pământul s-a deschis sub picioarele celor care au rămas în oraş. Flăcări imense au devorat tot în calea lor. Clădirile s-au dărâmat, pietrele au căzut peste locuitori, iar flăcările au devastat tot. Curând, tot oraşul a fost înghiţit de pământ, nelăsând vreo urmă de existenţă.
6 Cei şapte păcătoşi au fost pedepsiţi de către Dumnezeu. Ei au fost aruncaţi pe lună, trăind o eternitate de suferinţe sub numele de Prinţii-demoni. Cei care i-au ascultat au avut aceeaşi soartă, purtând numele de demoni. Plăcerea lor pentru vicii şi ura lor pentru Dumnezeu nu au făcut decât să crească de-a lungul secolelor. Ei au cultivat din ce în ce mai mult aceste plăceri dăunătoare. Şi corpurile lor reflectau puţin câte puţin întunecimea şi bestialitatea sufletelor.
7 Dar Dumnezeu i-a văzut pe cei şapte care au ascultat de el, precum şi pe discipolii lor care au dovedit umilinţă şi pocăinţă. El i-a ridicat la soare şi au fost binecuvântaţi cu fericire eternă in Rai. Cei şapte au fost numiţi arhangheli, iar discipolii lor îngeri. Ei trebuiau să fie lângă Dumnezeu şi să-i ajute pe oameni, de fiecare dată când era necesar, să combată tentativele Creaturii fără nume.
Spyosu
|
_________________
|
|
| Revenir en haut de page |
|
|
Sainte Wilgeforte
Inscrit le: 17 Juil 2009
Messages: 6071
|
| Posté le: Mer Mar 31, 2010 4:44 pm Sujet du message: |
|
|
| Citation: |
Cartea Preistoriei
Capitolul VII « Exodul »
1 Oraşul lui Oane a fost înghiţit de flăcări. Pentru a purifica locurile, Dumnezeu a răspândit sare pe locul unde a existat oraşul păcatului, ca nici o fiinţă să nu se mai poată stabili şi să se dezvolte acolo. Puterea cataclismului divin a acoperit cerul cu praf. Diversele grupuri, au fugit pentru a scăpa de catastrofă. Cei mai mulţi plângeau pentru că li se părea o nedreptate. Nu înţelegeau de ce Dumnezeu a luat o astfel de decizie.
2 Unii au ajuns la mare. Au tăiat lemne şi au construit bărci. Le-a trebuit mult timp pentru a le termina. Ei pierduseră obiceiul pentru muncă şi le era greu ca să muncească. Petreceau mai mult timp lenevind pe plajă decât să se hrănească sau să construiască bărcile. Dar norul de praf le-a amintit că trebuie să redevină activi. Puţin câte puţin, au reîceput să depună effort şi, chiar dacă nu mai păcătuiau, societăţile pline de vicii nu mai cunoşteau fărădelegile practicate în oraşul lui Oane.
3 Atunci când bărcile au fost pregătite, au plecat să străbată lumea, traversând mări şi acostând în locurile care li se păreau propice. Alte grupuri au evitat cataclismul prin traversarea pădurilor, râurilor, fluviilor, văilor, dealurilor, munţilor, râpelor, gheţarilor şi câmpiilor. De fiecare dată când găseau un loc propice pentru a se instala, grupul se oprea şi întemeia un oraş.
4 Astfel, puţin câte puţin, au populat lumea întreagă, întemeind oraşe peste tot unde treceau. Fiecare oraş avea system politic propriu. Îşi alegeau primarii care gestionau resursele oraşelor. Aceia numeau gărzi pentru ca legile să fie respectate. Pentru a finanţa această ierarhie, au luat aur şi argint din mine şi au creat moneda. Aceasta le facilita schimburile realizate în fiecare oraş.
5 Dar, mai ales, aceasta le permitea să realizeze schimburi între oraşe. Acest comerţ îmbogăţea anumite oraşe, în timp ce altele sărăceau. Era o concurenţă între oraşe în ceea ce priveşte controlul resurselor. Ce nu puteau obţine prin comerţ, obţineau prin forţă. Astfel, fiecare oraş a organizat o armată, recrutând soldaţi, pentru a asigura îmbogăţirea comunităţii.
6 Atunci, Dumnezeu a decis să le permită să înveţe ceea ce înseamnă prietenia, pentru ca un om să nu mai omoare niciodată un alt om. El a divizat limbajul unic în mai multe limbi. Oamenii nu se mai puteau înţelege. Dumnezeu le-a permis apoi să înveţe limbile pe care nu le cunoşteau. Această învăţare deschidea fiecăruia orizonturi noi către cultura celuilalt. Astfel, se preocupau mai puţin de luptă, concentrându-şi eforturile spre a învăţa limba celor pe care vroiau să-i atace.
Spyosu
|
_________________
|
|
| Revenir en haut de page |
|
|
Sainte Wilgeforte
Inscrit le: 17 Juil 2009
Messages: 6071
|
| Posté le: Mer Mar 31, 2010 4:44 pm Sujet du message: |
|
|
| Citation: |
Cartea Preistoriei
Capitolul VIII « Păgânismul »
1 Oamenii au fugit din oraşul lui Oane şi au populat lumea. Descendenţii lor au format oraşe, guverne şi au inventat banul de care se foloseau în comerţ. Dar au inventat şi războiul şi, pentru a-i încuraja să se cunoască în loc să se bată, Dumnezeu a creat mai multe limbi.
2 Printre aceşti oameni, s-a format un grup care căuta să înţeleagă realitatea divină. Dar acest grup îl ignora atât pe Dumnezeu cât şi pe restul oamenilor. Oamenii nu mai simţeau dragostea divină. Căutau o explicaţie pentru viaţa lor, în timp ce răspunsul le era dat. Dar rămâneau indiferenţi.
3 Grupul spunea că în fiecare lucru care înconjura omenirea, exista un spirit a cărui putere depăşea înţelegerea. Aceste spirite deţineau puteri supraomeneşti. Aveau o personalitate variată şi nu ezitau niciodată să se lupte pentru a arăta cine este mai puternic. Se enervau des neezitând să se confrunte între ei .
4 Astfel, nemaiexistând Dumnezeu în inimile lor, au inventat un panteon de zei falşi. Cum cerul acoperă lumea şi reprezintă sursa luminii, au transformat zeul cerului în regele tuturor divinităţilor. Fulgerul său a devenit repede celebru, iar toată lumea a ştiut că trebuie să se teamă de acesta. Cum oamenii nu mai cunoşteau ceea ce este bine, zeii pe care i-au inventat erau la fel de păcătoşi ca şi ei. Zeul suprem putea să se transforme în nor de aur pentru a putea păcătui alături de prinţese.
5 Pentru a slăvi divinităţile, oamenii au construit biserici care le erau dedicate, numindu-le “temple”.Ei înşişi se credeu clerici şi purtau numele de “preoţi”.Cereau ajutor zeilor şi, în schimb sacrificau animale. În timp ce Dumnezeu i-a spus lui Oane că aceste creaturi, deşi supuse oamenilor, trebuiau respectate, doar prin sângele lor păgânii venereau zeii falşi.
6 Dar nu mai exista nici iubire pentru zeii noi. Aceştia nu ajutau decât dacă li se aduceau ofrande. Păgânii respectau divinităţile mai mult de frică decât din iubire. Numeroase oraşe s-au grupat în regate, alegând în fruntea lor regi. Aceştia cereau ajutorul preoţilor păgâni pentru că zeităţile să-i ajute, iar clericii falşi predicau viitorul oraşelor.
7 Dar rămânea un gol în inimile oamenilor. Le lipsea lucrul pentru care au fost creaţi. Le lipsea dragostea pe care Dumnezeu dorea să le-o ofere şi pe care o aştepta şi El de la ei. Atunci, Dumnezeu a decis că momentul ca lumea să-şi amintească de Creaţia Lui a sosit. A găsit un copil în oraş pe care îl chema Stagire şi l-a înzestrat cu puterea de a-i călăuzi pe oameni spre drumul binelui. Acest copil se numea Aristotel.
Spyosu
|
_________________
|
|
| Revenir en haut de page |
|
|
|
|
Vous ne pouvez pas poster de nouveaux sujets dans ce forum
Vous ne pouvez pas répondre aux sujets dans ce forum
Vous ne pouvez pas éditer vos messages dans ce forum
Vous ne pouvez pas supprimer vos messages dans ce forum
Vous ne pouvez pas voter dans les sondages de ce forum
|
|
FAQ
Rechercher
Liste des Membres
Groupes d'utilisateurs
S'enregistrer
Profil
Se connecter pour vérifier ses messages privés
Connexion
