L'Eglise Aristotelicienne Romaine The Roman and Aristotelic Church Index du Forum L'Eglise Aristotelicienne Romaine The Roman and Aristotelic Church
Forum RP de l'Eglise Aristotelicienne du jeu en ligne RR
Forum RP for the Aristotelic Church of the RK online game
 
Lien fonctionnel : Le DogmeLien fonctionnel : Le Droit Canon
 FAQFAQ   RechercherRechercher   Liste des MembresListe des Membres   Groupes d'utilisateursGroupes d'utilisateurs   S'enregistrerS'enregistrer 
 ProfilProfil   Se connecter pour vérifier ses messages privésSe connecter pour vérifier ses messages privés   ConnexionConnexion 

[RU Dogma]Hirotonirea

 
Poster un nouveau sujet   Répondre au sujet    L'Eglise Aristotelicienne Romaine The Roman and Aristotelic Church Index du Forum -> La Bibliothèque Romaine - The Roman Library - Die Römische Bibliothek - La Biblioteca Romana -> Office des bibliothécaires - Office of the Librarian
Voir le sujet précédent :: Voir le sujet suivant  
Auteur Message
Jolieen



Inscrit le: 28 Mai 2018
Messages: 3052

MessagePosté le: Dim Mar 03, 2019 5:32 pm    Sujet du message: [RU Dogma]Hirotonirea Répondre en citant

Numai hirotonirea este considerată o taină în toate elementele sale, consacrarea şi binecuvântarea sunt pur şi simplu parte din aceasta, pentru ca toate cele trei ceremonii sunt concepute pentru a ne apropia de divin.

Hirotonirea (dogma)

Introducere, despre ce este eterul

La antici, Ether este un zeu primordial din mitologia greacă, personificarea vârfurilor cerului şi a luminozităţii acestuia (care în limbaj poetic tradiţional, vorbim de eter pentru cer senin).
S-a afirmat principiul care zice că Natura este o oroare a vidului, Aristotel foloseşte termenul eter pentru a numi al cincilea element din compoziţia sferei celeste, în oposiţie cu cele patru elemente terestre clasice (apa, foc, aer, pământ).

Eterul este inalterabil şi nu se poate amesteca cu alte materiale, eterul este reprezentant printr-un curcubeu care conduce sufletul la soare.
Eterul sau "primul corp" (stil şcolastic "chintesenta") constituie substanţa astrelor.

Fiinţele de la geneză sunt terminate, ele sunt supuse legilor Înaltului şi încearcă să realizeze potenţialul lor şi să defineasca interiorul naturii după perfecţiunea formelor; aşa este în viaţa corpurilor animate, care prioriteaza în funcţie de substantţ sa formală.
Mişcarea vieţii este deasemenea determinata de entelehie (etimologic "energie activă"). Ea este vegetală (plantele), sensitivă (animalele) sau raţionala (oamenii).

Universul nostru geocentric este împărţit în lumea sublunară, imperfecta, subiect al schimbărilor şi a corupţiei, finitudă, şi în lumea supralunară, incoruptibilă, care reprezinta mişcările perfecte ale astrelor în jurul pământului.

Hirotonirea

Singura modalitate pentru ca sufletul să ajungă la soare şi pentru ca îngerii să ne viziteze, este să fuzioneze chintesenţa divină. Creatorul i-a dat lui Hristos puterea de a utiliza eterul pentru a permite celor care au fost numiţi să reprezinte pe pământul fiinţa în contact strâns cu eterul spiritual prin hirotonire.
Numai cineva care a fost hirotonit la rândul său poate transmite acest privilegiu celor ce promit sa urmeze exemplul lui Hristos şi să devina membri ai înaltului cler aristotelian.
Preotul este hirotonit neapărat, el primeşte această mărire de la un alt preot împuternicit să facă asta prin statutul şi poziţia sa în Biserică.

Defrocajul, renunţarea la gradul de preot

Cum sinuciderea este o respingere a darul vieţii, defrocajul este o renunţare de la aproape tot de la Creator şi, prin urmare, acesta poate fi un gest puternic de renunţare a angajamentelor sacre.
Faptul de a renunţa preoţia ar trebui să fie tratat ca la o căsătorie, şi anume, motivele trebuie să fie examinată de către cele mai înalte autorităţi religioase şi defrocajul este condiţionată de acceptarea unor condiţii.
Dimpotrivă, în cazul în care preotul renunţă în mod unilateral la jurăminte se consideră act de apostazie şi este excomunicat.

Numirea şi primirea puterii

O mare parte din clerul Bisericii este reprezentată de preoţi. Într-adevăr, preoţia este un dar din partea comunităţii şi a Creatorului, nu în starea normală a statutului uman, căci starea normală este cea de credincios.
Printre credincioşi, dorinţa de a sluji pe Creatorul nostru este păstrarea în stării seculaeă, ei fiind credincioşi buni, servind Cuvântul Divin, prin funcţiile sale diferite, aceaştia urmând să fie clerici.
Doar în cadrul Bisericii sau altfel spus înaltul său cler sunt ridicaţi la gradul de preot.

Printre credincioşii care vor să facă parte din cler, sunt apoi instruiţi de către un membru mai înalt al clerului pentru aşa-numitele drepturi religioase sau de către o persoană responsabilă pentru o congregaţie sau un ordin roman.

Numai clericii cu birou religios sunt întronizaţi de un preot şi primesc, prin binecuvântare, un loc privilegiat cu chintesenţă, putând celebra tainele autorizate de poziţia lor.

Ceremonia de primire a puterii sau de întronizare religioasă este aproape de ceremonia de consacrare.
Ea este compusă dintr-o parte, cu voturile ataşate la birou şi raportate, în general, în materia de reglementare a regulilor referitoare la acea poziţie.
De fiecare dată când este importantă întronizarea se promite de traiul în comuniune cu valorile aristotelanice pe care Hristos ni le transmite, respectând canonul şi superiorii lor.
Mai mult, obligaţiile specifice funcţiei sale ar trebui să asigure că toată lumea poate merge spre paradis cu totul pentru cuvinte, chiar şi heterodocşii din juri.

Citation:
Dupa ceremonia de ascultare a jurământului, ceremonia dintre cele mai vechi are loc la următoarele cuvinte:

Fie ca preaînaltul să îl/o protejeze pe acest/această bărbat/femeie de toate răutăţile şi sa-l/să o facă unul din oamenii săi.
Preasfinte Aristotel, luminează-i gândurile.
Creatorul nostru să îl/o protejeze pentru că a ales să răspândească învătăturile Lui.
Preasfinte Hristoase, aşterne-i pacea în suflet şi ghidează-l/ghideaz-o precum i-ai ghidat pe Apostoli.
Fă ca acest/această bărbat/femeie să-i ghideze pe credincioşi înspre pace, dragoste şi paradis.
Hristos care le-a dat Apostolilor putere, ne-a lăsat pe noi să ducem mai departe acest gest,
Eu <titulatura>, <nume> te numesc pe tine <numele> să fii purtător de credinţă adevărată în comunitatea de credincioşi.
<numele> eşti numit <numele> în numele Creatorului nostru şi a Bisericii Lui pe Pământ.

<numele> eşti numit <numele> în numele Creatorului nostru şi a Bisericii Lui pe Pământ.
De acum, fiecare act de blasfemie făcut împotriva ta este o insultă la Cel Atotputernic.


Binecuvântarea lucrurilor şi creaturilor

Greacă: (eulogia)
Latină: benedictio

Binecuvântarea înseamnă că un cleric numeşte chintesenţa divină ca pe o formă de salut.
Deci, să binecuvântezi pe cineva, este o formă de salut.
Prin punerea mâinilor sau stropirea cu apă sfinţită se subliniază textul de binecuvântare, preotul creând un loc între fiinţă sau lucru binecuvântat şi întreaga creaţie solicitând o formă de trasare a eterului său.
În alte circumstanţe, binecuvântarea care se transmite între ei corespunde unui simplu salut, ca un tribut adus regelui sau ca recunoştinţă unui binefăcător.

Binecuvântarea lui Jah se adresează întotdeauna fiinţelor umane în scopul de a asigura fericirea lor. Semne de binecuvântare sunt viaţa lungă, fertilitatea, pacea şi prosperitate. Ea face lucrări fructuase oamenilor pentru a efectua cu mâinile lor.
Deci, chiar dacă această binecuvântează animale sau obiecte, este acţiunea oamenilor şi, prin urmare, oamenii însăşi sunt binecuvântati.

Aici este un exemplu de frază în legătură cu binecuvântarea rituală şi care a fost predată cu mult timp în urmă.

Binecuvântarea

Citation:
Sfinţi Arhangheli, care cântă laude lungi Creatorului tuturor lucrurilor care nu respira mai mult decât slava Celui Atotputernic, şi strălucitore, în focul iubirii sale, pe care Tatăl, în mizeria şi la dorinţele copiilor lui, vine la ajutorul nostru, binecuvântaţi-l pe acesta numit <personaj>.

Sfinţi Arhangheli, care ne ajută în războiul nostru cel drept, care ne protejează de noi înşine, cum vă protejează cu dreptate Oane Singuraticul, care deţin sufletele noastre în faţa Creatorului nostru, binecuvântaţi-l pe acesta numit <personaj>.

Fie ca Sfinţii Arhangheli şi Sfinţii Apostoli Titus şi Kyrenia, cu puterea şi autoritate în încrederea noastră, mijlociţi-l personal pentru noi cu Atotputernicul!

Fie ca rugăciunile şi meritele binefăcătorilor comunităţii aristotelanice să ducă în pace, prosperitate, putere şi salut prin credinţa şi dragostea faţă de Creatorul nostru.

Şi această binecuvântare să permită chintesenţei lui Jah să vină asupra <personaj> şi să rămână pe veci.


Se obişnuieste să se intervină direct cu o rugăciune individuală pentru Arhanghelii respectivi, în funţie de cauza finală de binecuvântare.

Citation:
Sfinte Gabriel, Arhanghelul cumpătării, ajută-ne pentru a ajunge la idealul pur aristotelanic.

Sfinte George, Arhanghelul prieteniei, călăuzeşte-ne spre bucurii cu o prietenie sinceră aristotelanică.

Sfinte Mihail, Arhanghelul justiţiei, apără-ne în lupta noastră. Fii scutul nostru împotriva răului şi faţă de Creatura fără Nume.

Sfinte Galadriel, Arhanghelul conservării, roagă-te Preaînaltului pentru noi.

Sfinte Sylfael, Arhanghelul plăcerii, ajută-ne să ne bucurăm de micile plăceri ale vieţii noastre cotidiene, fără a cădea în exces.

Sfinte Rafael, Arhanghelul condamnării, dă-ne puterea de a exprima credinţa în toate împrejurimile.

Sfinte Uriel, Arhanghelul dăruirii pe sine, călăuzeşte-ne pe calea devotamentului faţă de măreţia Bisericii şi serviciul divin.


Consacrarea locurilor

Consacrarea
Un loc este frontiera internă a recipientului unui lucru, astfel pentru consacrarea locului trebuie în primul rând delimitat acest loc.
Un loc are un scop, pentru a fi consacrat funcţiei sale trebuie să devină exclusiv legat de sacru şi seviciul Bisericii. Un loc cu mai multe scopuri nu poate fi consacrat atâta timp cât funcţia sa principale este servită cu credinţă adevărată.

Locul este cauza materială, preotul şi ceremonia consacrării reprezintă cauza formală şi cauza eficientă a consacrării.
Cauza finală a consacrării este consolidarea locului între materie şi chintesenţă. Este obligatorie materia locului cu eterul, transformându-l într-o biserică, loc de pelerinaj sau capelă.

Consacrarea este astfel concepută pentru a conecta cele patru elemente terestre cu chintesenţa divină.
Este primordial ca în timpul consacrării să se utilizeze înţelepţiune.

- pământul, se răspândesc bucăţi de pământ pentru a marca locul
- se aprinde o lumânare care reprezintă focul, dar şi soarele
- Consacrarea se va face prin stropirea cu apă sfinţită şi recitarea rugăciunilor de binecuvântare.

În cazul în care consacrarea se face în interiorul unei clădiri, preotul va avea grija să ardă tămâie pentru a conecta aerul şi eterul.

Exemplu de text pentru consacrare.

Citation:
Fie ca Preaînaltul să protejeze acest loc de toate răutăţile şi sa-l facă consacrat !
Preasfinte Aristotel, suflă Raţiune în gândurile celor ce vizitează acest loc,
Creatorul Nostru să protejeze acest loc pentru că a ales să răspândească Cuvântul Lui.
Preasfinte Hristoase, aşterne-i pacea în suflet şi ghidează-i pe cei ce vizitează acest loc !
Fă ca acest loc să devină nod principal în călătoria noastră spre pace, dragoste şi paradis solar
Prin Titus care a consacrat prima catedrală, şi prin puteria noastră care ne permite acest gest,
Eu, <nume>, consacrez acest loc pentru cel care urmează punctul de intrare în comunitatea de fideli.
Acest loc este acum consacrat şi se interzice celora care n-au credinţă sau care sunt excluşi din comunitatea de fideli. Orice act de blasfemie este o insultă la adresa Preaînaltului.


Locurile consacrate sunt împărţite în mai multe categorii

Locurile consacrate de fapt, locurile consacrate pentru a continua, locurile consacrate pentru a sevi reuleu provizoriu.

Locurile consacrate de fapt

Locul unde este mormântul unui Sfânt, locul unde se găseşte o relicvă sacră, sol Ierusalimului, solul reşedinţei Sfântului-Părinte şi care unde se găseşte.
Acestea sunt în general, locuri de pelerinaj unde se simte o legătură foarte puternică cu eterul şi unde este o comuniune cu Sfinţii este un caz particular perceptibil, este un loc privilegiat pentru a experimenta puterea credinţei.

Locurile consacrate pentru vocaţie şi origine

Bisericile : construite pe un pământ consacrat şi autorizat de Sfântul-Părinte sau de un reprezentant al săi, biserica trebuie să fie diferită de celelalte construcţii şi nu are altă funcţie decât cea de biserică.
Biserica rămâne consacrată chiar dacă ea este redusă la cenuşă şi reconstruită.
Basilicile şi catedralele sunt tipuri particulare de biserică.
O basilică este un titlu onorific dat unei biserici de către Papă şi anumite privilegii îi sunt ataşate,
O catedrală este, de origine, o biserică aristotelaneană unde se găseşte biroul episcopului care ocupă o dioceză. Cu toate acestea, există catedrale fără episcop, pentru care numele de catedrală este conservat o dată pentru totdeauna.

Funcţia bisericii este de a servi între pământ şi eter, ea poate astfel servi ca loc de cult, de rugăciune şi adăpost pentru cler sau credincios la nevoie. Accesul este interzis ereticilor şi apostaţilor.

Alte locuri consacrate

Există capele, care au o funcţie aproape ca a bisericilor, dar sunt construite pe terenuri neconsacrate şi/sau sunt sunt ataşate unei alte clădiri.
Trebuie consacrat înainte de a putea oficia o ceremonie religioasă, şi dacă ea rămâne dezafectată mult timp unde ea este pervitită printr-o ceremonie păgână sau prin prezenţa unui eretic ea trebuie să fie purificată şi consacrată din nou.

O capelă poate fi, deasemenea, găsită în natură, sau oriunde este delimitat vizibil prin consacrarea unui preot.
Funcţia unei capele este de a servi temporar ca o punte de legătură între pământ şi eter, ea îşi pierde încet-încet consacrarea când pleacă preotul sau când este călcată de prezenţa unui păgân.
Pentru acest motiv, capelele unde sunt regulat celebrate gloria Creatorului pot rămâne mai multe timp deschide.
_________________

Cardinal-Deacon of the British Isles -Bishop In Partibus of Lamia - Prefect to the Villa of St.Loyat - Expert to the pontificial collages of Heraldry - Assessor to the Developing Churches
Revenir en haut de page
Voir le profil de l'utilisateur Envoyer un message privé
Jolieen



Inscrit le: 28 Mai 2018
Messages: 3052

MessagePosté le: Dim Mar 03, 2019 5:33 pm    Sujet du message: Répondre en citant

Arrow Origin http://rome.lesroyaumes.com/viewtopic.php?p=74372
_________________

Cardinal-Deacon of the British Isles -Bishop In Partibus of Lamia - Prefect to the Villa of St.Loyat - Expert to the pontificial collages of Heraldry - Assessor to the Developing Churches
Revenir en haut de page
Voir le profil de l'utilisateur Envoyer un message privé
Montrer les messages depuis:   
Poster un nouveau sujet   Répondre au sujet    L'Eglise Aristotelicienne Romaine The Roman and Aristotelic Church Index du Forum -> La Bibliothèque Romaine - The Roman Library - Die Römische Bibliothek - La Biblioteca Romana -> Office des bibliothécaires - Office of the Librarian Toutes les heures sont au format GMT + 2 Heures
Page 1 sur 1

 
Sauter vers:  
Vous ne pouvez pas poster de nouveaux sujets dans ce forum
Vous ne pouvez pas répondre aux sujets dans ce forum
Vous ne pouvez pas éditer vos messages dans ce forum
Vous ne pouvez pas supprimer vos messages dans ce forum
Vous ne pouvez pas voter dans les sondages de ce forum


Powered by phpBB © 2001, 2005 phpBB Group
Traduction par : phpBB-fr.com